Dan Lăpuște

Canal pentru iubitorii de muzică și poezie.


Între sacru și profan

Sunt un nebun, prea trist și prea anost,
Ce și-a pierdut și sarea, și piperul,
În sufletu-mi, găsit-au adăpost,
printre atâtea griuri, crivățul și gerul...

Și-n tremur lung, precum o zi de post,
Eu simt cum focul vieții mi se stinge,
Fiori îmi trec prin carne fără rost,
Și lacrima miroase vag a sânge...

Din agonia aripilor rupte,
Se nasc himere ce au fum în plete,
Căderile-mi nebune și abrupte,
le însoțesc cu doruri violete.

Și degetele, transformate-n gheare,
Ce așteptau cândva să te mângâie,
Azi caută, spasmodic, fără stare,
o lumânare și un bulgăr de tămâie...

Ca niște lupi care-și împart tainul
prin carnea mea mustind a veșnicie,
Se-ncaieră profanul cu divinul,
Și visul meu cu ce a fost să fie...

Destin și cale spre dumnezeire,
cât să mai strig, ca un nebun, Iubire?



Un canal din suflet pentru suflete. Fiți bineveniți.