Această persoană regretă că te-a pierdut. Ce face când nimeni nu o vede (și tu simți)
Автор: Psihologia Vieții
Загружено: 2026-01-01
Просмотров: 2101
Conform psihologiei jungiene, când cineva simte un regret profund pentru pierderea unei persoane semnificative, această emoție nu rămâne confinată în mintea lor, ci se manifestă prin conexiuni energetice subtile pe care Jung le numea "câmpul psihic colectiv". Regretul intens creează o stare psihologică în care inconștientul persoanei care a pierdut pe cineva proiectează continuu gânduri,emoții și amintiri către obiectul pierderii lor, generând ceea ce Jung identifica ca fenomene de sincronicitate. În momentele de solitudine, această persoană revine adesea mental la conversații, decizii greșite și momente împărțite, un proces pe care Jung îl numea "confruntarea cu Umbra" – acceptarea aspectelor negate ale sinelui care au contribuit la pierdere. Această muncă interioară inconștientă generează energie psihică care poate fi percepută de cealaltă persoană prin vise recurente, gânduri bruște sau o senzație inexplicabilă de a fi amintit. Jung credea că astfel de conexiuni transcend spațiul fizic deoarece psihicele sunt interconectate în inconștientul colectiv, permițând o comunicare non-verbală între sufletele legate. Persoana care regretă se angajează adesea în ritualuri private precum privirea la fotografii, recitirea mesajelor sau vizitarea locurilor comune, încercând inconștient să mențină vie legătura arhetipală. Această procesare a doliului și regretului este esențială pentru individuare, dar creează și o amprentă energetică pe care cealaltă persoană o poate simți prin propria sensibilitate psihică.
Доступные форматы для скачивания:
Скачать видео mp4
-
Информация по загрузке:
