Aimee - Sărutul de la poartă | Tech House, Trance Remix

Te-ai dus lin, ca umbra-n vânt,
Fără ceartă și cuvânt.
Nu a fost nici nor, nici ploaie,
Doar iubirea cum se-ndoaie.
Am găsit cămașa ta,
Martor la durerea mea.
Plâng în ea cu dor amar,
Îmi e singurul altar.

Banca veche de la poartă
Stă pustie și uitată.
Lemnul încă ține minte
Sărutarea ta, fierbinte.
Nu mai ești să stai pe ea,
Să îmi mângâi inima.
Doar o frunză cade-n prag,
Unde m-ai iubit cu drag.

Ploaia cade, ploaia vine,
Nu te mai întorci la mine.
Ploaia spală, ploaia tace,
Dorul nod în piept îmi face.
Nu te chem și nu te strig,
Chiar de-n suflet îmi e frig.

Când dă ploaia peste prag,
Nu mai vii, iubite drag.
Fiecare strop ce cade,
Dorul inimii îl roade.
Aud pașii tăi prin ploi,
Dar e golul dintre noi.
Apa curge pe pământ,
Ai rămas un simplu gând.

Lampa arde-ncetișor,
Martor mut la al meu dor.
Liniștea se-așterne-n casă,
Grea și rece, ca o plasă.
Umbra ta pe ziduri crește,
Niciun cântec n-o oprește.
Strâng cămașa ta la piept,
Nu mai sper și nu aștept.

Refren

Ploaia cade, ploaia vine,
Nu te mai întorci la mine.
Ploaia spală, ploaia tace,
Dorul nod în piept îmi face.
Nu te chem și nu te strig,
Chiar de-n suflet îmi e frig.

Outro

Focul stins, cenușa-i rece...
Vremea vine, vremea trece.
Tu ești dus, eu am rămas,
Doar cu "bun rămas" în glas.