S-au dus pierind milenii- Oastea Domnului

Oastea Domnului- Cântări Nemuritoare
cânta sora Eliza Tănasă
S-au dus pierind milenii - și altele-or să vină
Tu ai rămas Același... și-așa vei fi oricînd
cîntară-Ți veci de aur din harfe de lumină
ci alți veci au să vină cîntarea-Ți reluînd.

Te-au preamărit profeții vizionari prin ele
Te-au admirat artiștii creînd desăvîrșiri
Te-au adorat eroii trecînd spre Înviere
ci Tu rămîi Neapusul eternelor iubiri.

Cîndva, prin Veșnicie, s-a ridicat din Vină
un fir de praf pe-o clipă voind să-Ți stea vrăjmaș,
dar Neputința-l duse Uitării - și senină
Nemărginirea-Ți curge pe-al ei etern făgaș.

Ca valurile mării se nasc și pier popoare
cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit
ci toate-s pentru Tine nici cît un praf în soare
mînate în Nimicul cu chip acoperit.

Prin toată existența ne-ai arătat iubirea
în mii și mii de feluri vădind același har
ci n-am putut să-i credem atît nemărginirea
ca-n Clipa-cea-eternă a Jertfei, pe Calvar!

Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină
de după Veșnicie și după Infinit
în valuri nesfîrșite vor trece și-or să vină
ci Tu vei fi de-a pururi mai nou și mai numit.

Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere
veni-vor alte forme de tot mai preafrumos
cînta-Ți-vor Noul Nume Etern din sfere-n sfere
ci pentru clipa noastră rămîi: Iisus Hristos!...