Acum inteleg

Mama strângea frigul în palme, să-mi fie cald mie
Punea sare peste griji și le făcea tacâmuri pentru doi copii
Ziua era scurtă, dar nopțile mai lungi decât drumul spre școală
Și eu nu știam că uneori iubirea doare mai tare când nu se vorbește cu vocea

Mi-a spus doar “crești”, și am crescut
Dar între noi s-a lăsat praf și început
Între dor și tăcere, între bine și “poate”
Eu eram copil, ea era noapte

Și abia acum înțeleg
Că dragostea uneori stă în tăceri
În farfurii pline, în uși care nu se trântesc
În geci puse pe umeri reci
Și iertarea vine târziu, dar vine
Când înveți să vezi ce-ai primit
Nu ce-ai cerut

Tata soarbe liniștea ca pe o cafea prea amară
Punea ziduri din glet și mândrie să nu-i vadă nimeni frica
Mi-a zis rar “bine, fiule”, de parcă vorbele costau
Și tot ce n-a spus cu vocea, mi-a dat din efort și oboseală

Eu nu știam că un om bun poate să tacă o viață
Că iubirea lui stă în șuruburi strânse și facturi fără rest

Și abia acum înțeleg
Că dragostea unor tați e cu colțuri și pereți
Cu priviri care nu știu să strângă în brațe
Dar știu să repare orice se rupe în casă
Și iertarea vine târziu, dar vine
Când crești destul să vezi
Ce-a vrut să fie

Copilăria ne-a crescut în cercuri diferite
Ei în centrul lor, eu în centrul meu
Și distanța era doar felul lumii
De-a ne pune timp între gesturi și “te iubesc”

Și abia acum înțeleg
Că iubirea nu e tot timpul dreaptă
Dar e întreagă
Și iertarea nu e pentru ei
E pentru noi
Când ne întoarcem acasă

⚠️ Atenție: Conținut original!
Reproducerea sau refolosirea fără acord scris este interzisă.
Această piesă conține elemente generate cu ajutorul inteligenței artificiale, integrate artistic într-o creație originală.
Original AI-assisted song created using Suno (paid license).
Music and vocals generated with AI under human coordination.