Unirea Principatelor române. Povestea generației care a făcut România

La 24 ianuarie 1859, la București se petrecea un eveniment extrem de improbabil: domnitorul Moldovei, colonelul Alexandru Ioan Cuza, era ales și pe scaunul Țării Românești. Ceea ce părea de neconceput și împotriva oricărei șanse devenea realitate: stătulețele de la gurile Dunării se uneau sub același domnitor.

Unirea Principatelor române rămâne, până azi, de departe cel mai spectaculos și mai dificil lucru pe care l-a realizat vreodată o generație de politicieni din România. Este vorba de o mână de oameni, puțin peste 100, care au luptat cu tenacitate, dibăcie și devotament timp de câteva decenii pentru a realiza un vis: crearea unei țări.

Povestea este extraordinară și, în mod normal, ar trebui să reprezinte o eternă sursă de inspirație pentru fiecare nouă generație a elitelor românești. Acești fii de boieri și mici burghezi plecați din cea mai săracă și mai înapoiată parte a Europei au descoperit, în capitalele occidentale, nu doar civilizația, ci și idealurile. Și-au dat seama de prăpastia fără fund în care se afla poporul lor și s-au întors pentru a-l emancipa.

Le-au fost necesare decenii. Revoluția de la 1848 a eșuat, ca peste tot în Europa. Au fost nevoiți să fugă din țările lor. Dar n-au renunțat. Acești oameni, niște intelectuali adevărați, de calibru, și-au creat relații în marile capitale europene. Inteligenți, foarte bine educați, știind câteva limbi străine fiecare, și-au câștigat încrederea și respectul în saloanele elitelor occidentale, unde patriotismul lor autentic și înfocat a trezit admirație.

Generația aceasta excepțională a făcut absolut orice a fost nevoie pentru a-și atinge țelul. Mulți au intrat în masonerie. Au bombardat cancelariile occidentale cu petiții, au umplut ziarele cu articole în care pledau cauza românilor. Au negociat în culise, au arătat ce avantaje ar fi pentru Occident dacă Moldova și Țara Românească s-ar uni. Și, în final, când s-a ivit o mică-mică șansă, au acționat.

Această șansă a apărut după Războiul Crimeei, când voracele Imperiul Rus a fost învins de Franța, Marea Britanie și Imperiul Otoman. În tratativele de pace de la Paris a apărut pe masa conferinței, aparent de niciunde, dosarul românesc. La imboldul Franței, marile puteri au decis să vadă ce-și doresc locuitorii micilor principate dunărene.

Într-o succesiune de evenimente care ar putea să le pară cunoscute unora, cei aflați la putere în acel moment la Iași și București au încercat să păstreze situația de înapoiere extremă în care se afla poporul, dar care lor le convenea. Au urmat ani de lupte politice, de manevre de culise (și nu numai) crâncene, elita politică reacționară aflată la putere în Moldova și Țara Românească fiind susținută de ruși, austrieci și otomani în încercarea, uneori de-a dreptul violentă, de a împiedica unirea.

S-au trucat alegeri, s-au folosit instituțiile statului împotriva unioniștilor, s-a manipulat legislația electorală, s-au angajat mercenari pentru a-i lichida pe liderii unioniștilor, s-au organizat atentate, s-a dat mită, s-au tras sfori în cancelariile europene și câte și mai câte.

La București a fost nevoie ca unioniștii să cheme la propriu masele de locuitori în jurul clădirii unde avea loc votul, pentru a convinge tabăra conservatoare. Abia când au văzut mulțimea amenințătoare de jos, în care măcelarii veniți direct din carmagerii agitau satârele în aer, reprezentanții elitei politice aflate la putere în acel moment au dat înapoi.

În final, ceea ce părea imposibil s-a realizat. Pe 5 și 24 ianuarie 1859, la Iași și București, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, Principatele Moldovei și Țării Românești se uneau, dând naștere unui nou stat care avea să devină cunoscut, până în ziua de azi, sub numele de România.

Le mulțumim prietenilor de la PressOne.ro, care ne găzduiesc în studioul lor și ne ajută în producție. Dacă apreciați presa independentă și de calitate, nealiniată nici politic, nici intereselor vreunui oligarh, ne puteți ajuta direcționând 3,5% din impozitul pe venit către Fundația PressOne. Pe voi nu vă costă nimic, exceptând două minute necesare completării formularului, dar pentru publicația noastră ar fi un mare ajutor. Linkul, aici: https://formular230.ro/fundatia-pressone

Vă mulțumim și vouă, tuturor celor care ne susțineți financiar, pe Patreon ori aici. Ne puteți ajuta și cu un share, un like ori un comentariu „pentru algoritm“.
Dacă vi se par interesante discuțiile noastre înregistrate video, ne puteți susține financiar pe Patreon, unde avem producții disponibile doar acolo:   / colectionaruldeistorie  
Multe articole cu subiect istoric puteți citi și pe www.colectionaruldeistorie.ro.
Pe Instagram suntem de găsit la   / colectionaruldeistorie  
În sfârșit, pe Facebook avem pagina https://www.facebook.com/profile.php?...
Dacă doriți să ne scrieți, inclusiv pentru a discuta eventuale parteneriate, adresa de email este [email protected]