Industria Automotive: Proiectate să Se Strice După Garanție?Cum Ne Forțează Să Cumpărăm Mașini Noi

Vorbim despre obsolescența programată, care în zilele noastre nu mai este o noutate. Pentru a înțelege acest concept, trebuie să ne întoarcem în urmă cu 100 de ani, în anii '20, când s-a creat o afacere a producătorilor de becuri, aceștia au decis că un bec trebuie să aibă o durată limitată. De ce? Pentru că altfel nu ar mai fi existat o continuitate în producția de becuri. Fabricile trebuiau să lucreze, și dacă toată lumea ar fi avut un bec care dura mult, acestea ar fi trebuit să înceteze producția sau cel puțin să o reducă.

Acest concept s-a aplicat la multe produse. După anii '90, a început să se aplice și în industria auto. Totuși, în domeniul auto, nu se poate aplica la fel de simplu ca la becuri, pentru că un bec este ușor de fabricat si usor de gandit sa il faci s se arda , se face un filament cu un defect și acesta se va strica in perioada de timp prevăzută.

În industria auto trebuie să gândim diferit. În anii 'Pana in anii 95, am trecut printr-o perioadă în care mașinile trebuiau să aibă o durabilitate extremă, și astfel se încerca să se construiască mașini care să funcționeze bine. Nu era nimic neobișnuit ca mașinile de până în 95 ,hi sa zic si 2000 să parcurgă 500.000 km sau 1.000.000 km fără probleme. Fara sa se umble la motor.Se spunea că, dacă aveai un Mercedes pe motorină, aveai o mașină capabilă să parcurgă milioane de kilometri.

Acum a rămas doar vorba, mașinile nu mai sunt la fel, cel puțin din punctul meu de vedere. Dupa anul 2004 ,am observat la o marcă renumită de mașini, nu pot spune care este aceasta, pentru că sunt informații pe care nu le pot dezvălui, nu vreau să mă expun unui proces. Această marcă renumită de mașini a dat startul la o noua era ,era consumerismului , a schimbat ceva la sistemul de franare .

Mai exact, a pus o memorie EPROM care numără de câte ori apăsăm pedala de frână. Mai bine vă explic cum funcționează mai întâi la mașinile moderne. Când frânați, nu dați comanda direct către pompă, ci către o unitate de control electronic, care apoi transmite comanda către pompa de frână și astfel distribuie frânarea. Deci, ce au făcut? Au pus o memorie EPROM care înregistrează de câte ori apăsați pedala de frână și au stabilit un număr maxim de acționări. După ce se atinge acest număr maxim, va trebui să schimbați întregul sistem de frânare, ceea ce implică un cost exagerat.

Acum, dacă vrem să vedem partea bună a lucrurilor, ne aflăm în fața unui producător conștient, pentru că acesta spune: „Bine, eu știu că după, să zicem, un milion de frânări, această mașină are nevoie de o revizie a sistemului de frânare, așa că fac un astfel de lucru.” Dar am putea fi și în fața unui producător care limitează durabilitatea pentru a vă putea vinde mai repede o altă mașină sau respectivul system de franare .Statisticile arată că, astăzi, mașinile nu depășesc 5 ani.