Mănăstirea ZAMCA (Suceava, România)

Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
În Suceava, dintre edificiile de cult armene care amintesc de această etnie deosebit de numeroasă (câteva mii) în perioada medievală, cel mai reprezentativ este Mănăstirea Zamca situată la capătul unui platou înalt din partea nordică a municipiului. Mănăstirea cuprinde trei clădiri principale (biserica centrală având hramul Sfântul Auxentie, clădirea vestică episcopală cu paraclisul Sfânta Maria și turnul-clopotniță estic cu paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul) încadrate într-o incintă apărată de un zid de piatră cu patru laturi. Prin cercetările arheologice efectuate în perioada 1954-1956 s-a stabilit că toate construcțiile mănăstirii datează de la începutul secolului XVII. Deși numărul actual al armenilor din Suceava este infim (probabil sub 100), statul român a restaurat mănăstirea în anii 1957-1965 și 1994-2003.
Biserica Sfântul Auxentie (acesta a trăit în secolul V în zona Constantinopolelui, având harul vindecării și înainte-vederii) a fost resfințită la 14 august 2004. Ea este o construcție simplă (altar, naos și pronaos) și remarcăm, conform tradiției armene, prezența a trei altare, din care cel principal în absida bisericii, și alte două altare mici în nișe laterale. În mijlocul naosului se găsește piatra de mormânt a ctitorului, Agopșa (Iacob) Vartan, pe care este consemnat și anul morții sale, 1602, considerat și anul construcției bisericii. Din pictura originală a bisericii se păstrează doar câteva fragmente pe peretele sudic al naosului.
Turnul-clopotniță este prins în zidul sudic, are patru nivele și încadrează un fost gang de acces, ulterior astupat, dar în a cărui cheie de boltă este înscripționat anul construcției, 1606. La primul etaj, la care se ajunge printr-o scară în spirală, reconstruită, se află paraclisul închinat Sfântului Grigorie Luminatorul care a trăit între anii 240-332, a fost încreștinătorul armenilor și primul lor episcop.
Gangul boltit de acces în mănăstire se află la baza unei clădiri masive situată pe latura vestică. Clădirea a fost construită în mai multe etape, oricum însă la începutul secolului XVII. De o parte și de alta a intrării boltite se aflau chilii. În partea nordică a clădirii, la primul etaj, este fostul paraclis (din păcate încă nerenovat) închinat Sfintei Maria, după unii și Sfântului Iacob. În partea centrală și sudică, tot nerenovat, sunt foste chilii și anexe ale fostei episcopii.