Ciacova are multe de oferit călătorilor

http://timisoara.tvr.ro/ciacova-a-fos...
Ne continuăm aşadar plimbarea prin Ciacova cu o nouă oprire de regitru ecumenic, de data asta la biserica catolică. Ca să fim cu inima împăcată că i-am vizitat şi pe sârbi, şi pe români, şi pe maghiari, şi pe nemţi, trăitori odinioară laolaltă în bună pace şi înţelegere, ca peste tot în Banat.
Cu gândul ăsta optimist în minte ne continuăm incursiunea ciacoveană, iar doamna Sava propune, acum că am descoperit locul, să descoperim şi oamenii care-l locuiesc şi care-i conturează povestea. Unul dintre ei e ultimul fierar din zonă, şi-l găsim, desigur, la treabă.

Ploaia măruntă care s-a aşternut peste pustă şi peste călătoria noastră nu ne sperie câtuşi de puţin, aveam în plan să mergem la Cebza, la mănăstire, şi asta facem. Aşezământul mănăstiresc, reînviat în 1996, s-a dezvoltat mult în ultimii ani, dar tradiţie monahală a existat aici cu multă vreme în urmă, chiar mai înainte de secolul al XVIII-lea. Bisericuţa de lemn din cimitir e ultima din şirul mai multora ridicate, de-a lungul timpului, aici.

Cu inimile incărcate de linişte, plecăm mai departe. Anume la Petroman, unde gazda noastră ne aşteaptă în poartă, ca să ne prezinte mândria gospodăriei sale: doi căluţii primeniţi ce vor fi înhămaţi la o ditamai caleaşcă ce pare desprinsă din poveşti, ea însăşi proaspăt vopsită şi dichisită. În trăsura aranjată ca pentru paradă suntem invitate să urcam, iar odată instalate comod între pernele moi, pornim la o plimbare ca-n vremurile de altădată.

Ne întoarcem în inima orăşelului de pusta unde, echipa reîntregită, ne îndreptăm către obiectivul numărul unu al Ciacovei, simbolul oraşului şi locul pe care îl ştie toată lumea care a trecut măcar o dată pe aici. Vechiul turn de apărare şade semeţ chiar pe stema oraşului, iar mai marii locului au înţeles că Ciacova are multe de oferit unor călători însetaţi de cunoaştere. Abordăm drumul vertical ca să privim Ciacova de la înălţime. Urcarea devine tot mai palpitantă şi pe alocuri, căţărarea pe scara aşezată în unghi de 90 e cu emoţii. Dar finalul călătoriei e musai să fie la înălţime, la figurat, şi, uite, şi la propriu, aşa că nu abandonez. Iar priveliştea ce se aşterne la picioarele noastre, odată ajunşi în vârf, nu e anulată nici măcar de ploaia mocănească ce s-a aşternut asupra orăşelului din pusta bănăţeană.