Sez.3/Ep.18 - Pe acoperișul Pietrei Craiului – Vârful La Om | Aventură montană

De când am cunoscut-o, soția mea mi-a fost mereu alături. A urcat cu mine pe toți munții, a învățat cum să-și pregătească pașii și mintea pentru fiecare provocare, și-a descoperit limitele și le-a depășit cu fiecare tură. Nu s-a temut niciodată de nopțile luminate doar de frontale, iar asta a transformat-o într-un adevărat coechipier pe munte.

Când am simțit că a venit momentul pentru pasul cel mare, pentru cea mai înaltă provocare a Craiului, am știut că trebuie să pornim împreună spre Vârful La Om. Pentru ea, era o dorință aprinsă. Pentru mine, o întoarcere pe un vârf pe care jurasem să nu-l mai urc vreodată. Dar dragostea și ambiția au cântărit mai mult decât jurămintele.

🚉 Dimineața a început cu trenul până la Brașov, iar de acolo prietenul nostru, Ionuț, ne-a condus până în satul Peștera. Acolo am pășit pe potecă, cu rucsacii grei și cu speranța că tot ce ne așteaptă va merita fiecare efort.

Drumul spre Refugiul Grind a fost doar încălzirea. De acolo, adevărata urcare ne-a lovit cu toată forța. Poteca s-a transformat din pajiște domoală în pământ abrupt și apoi în grohotiș instabil. La fiecare pas știam că ce urci trebuie și coborât, iar asta nu ne dădea pace. Cu cât ne apropiam mai mult de creastă, cu atât simțeam că muntele își cere tributul.

💨 Sus, pe vârf, ne-a întâmpinat un vânt năprasnic. Respirația parcă ni s-a oprit, iar vocea soției mele s-a pierdut în rafale. Emoțiile ei au fost atât de puternice încât aproape nu am reușit să filmăm nimic acolo sus. Era un moment care nu se lăsa povestit prin imagini, ci doar prin trăirea intensă a clipei.

Și deși am fi vrut să stăm, să privim lumea de sus și să ne bucurăm de reușită, frigul și vântul nu ne-au lăsat. A trebuit să coborâm repede, să găsim un loc mai liniștit unde să ne oprim, să mâncăm și să ne odihnim puțin.

🥾 Planul nostru inițial era să străbatem Cheile Pisicii și să ieșim prin Prăpăstiile Zărneștilor, dar timpul s-a scurs mult mai repede decât ne-am așteptat. Am înțeles că, oricât de mult ne-am dori, nu vom reuși să prindem trenul din Zărnești. Într-un mic colț cu semnal am reușit să luăm legătura cu Ionuț și i-am povestit situația. Ca un adevărat prieten, a venit din nou în satul Peștera să ne recupereze.

💖 Pentru soția mea, această experiență a fost o încununare a tuturor drumețiilor de până acum. Pentru mine, a fost dovada că unele promisiuni pot fi rupte atunci când inima îți spune să o faci. Vârful La Om nu este ușor, nu este blând, dar oferă o lecție uriașă: muntele nu e doar despre cât de tare îți bat picioarele, ci despre cât de puternic bate inima.

📹 În acest clip, veți trăi alături de noi fiecare pas, fiecare emoție și fiecare decizie luată pe muchie de timp și de stâncă. Vă invit să urcați cu noi acolo unde iubirea și curajul se întâlnesc cu cerul.