Moș Crăciun - Octavian Goga | Colind nou 2026

În această poezie, Moș Crăciun nu este doar simbolul darnic al copilăriei, ci și o prezență luminoasă care se suprapune peste sufletul poetului.
Versurile dezvăluie un autor cuprins de dor, de iubire filială și de o profundă însingurare, aflat departe de satul natal și de lumea în care magia Crăciunului capătă sens.

Poetul îl vede pe Moșul ca pe un mesager al binelui ce coboară în taină peste case și oameni simpli, aducând pace și mângâiere. Dar dincolo de imaginea tradițională a Moșului, se simte strigătul discret al celui care scrie: un om rupt de locurile dragi, al cărui suflet rămâne deschis doar către amintiri.

Rugămintea lui către Moș Crăciun — să treacă pe la casa mamei, rămasă singură și tristă — dezvăluie o sensibilitate profundă, un dor apăsător și o iubire nemărginită față de cei de acasă. În contrast, lumea străină în care trăiește poetul rămâne închisă, înghețată, lipsită de căldura Crăciunului.

„Moș Crăciun” devine astfel nu doar o poezie despre sărbătoare, ci o mărturisire delicată a sufletului poetului: un om sfâșiat între copilăria luminoasă și realitatea rece a depărtării.

Te invit să sprijini proiectul:
👍 Apasă butonul de Like
💬 Lasă un comentariu cu gândurile tale
🔔 Abonează-te pentru a descoperi și alte poezii transformate în muzică și imagini poetice.
Mulțumesc că faci parte din această călătorie artistică!