Ieronim Monahul și Neofit Ieromonahul – 1 Isihasm și mistici metafizice

Volumele pot fi descărcate gratuit în format PDF de pe site-ul chipuliconic.ro
vol. 1: https://www.chipuliconic.ro/wp-conten...
vol. 2: https://www.chipuliconic.ro/wp-conten...

Text coperta spate a volumului 1:
„Convorbiri (I) ̶ este rodul unor întâlniri care nu și-au ascuns intenția de a evidenția isihasmul, preponderent structura viziunii mistice isihaste, în raport de perspective mistice metafizice, în special față de schema metafizică a Posibilității universale, de expresie ezoterică guenoniană, care este o referință recurentă în volum. Situarea asumată a isihasmului în spațiul mistic metafizic implică nedisimulat o mișcare apologetică, configurată într-o paradoxală încercare de identificare dinamică a sa într-o formă de iconare in actu. Altfel, viziunea isihastă ce se articulează poliform, în diverse unghiuri deschise de planuri contextuale, prin incizii ideatice, tematice, este la vedere una tributară moștenirii isihaste, actualizată iscusit, mistagogic, de Avva Ghelasie, isihastul de la Frăsinei. Textul exprimă de altfel și o discretă reverență față de acest legendar, mirabil iconar mistic din Carpați.”
IEROM. NEOFIT

Text coperta spate a volumului 2:
„Convorbiri (II) ̶ este o precizare a misticii isihaste, a chipului său iconic, personalist și triadic, în raport de misticile metafizice, de tipurile și genurile de ternari, asociați acestora, care sunt tratați de René Guénon, cu precădere în „Marea Triadă”. Demersul este unul apologetic, dar centrat antropologic, pentru că evidențiază prioritar chipul omului iconic, cel care face posibilă distingerea clară a trăirii isihaste, de fond personalist, ființial, față de experiențele caracteristice misticilor impersonale, energetiste. În acest orizont, se va remarca în volum o apăsată delimitare a isihasmului ecleziologic de ceea ce se dorește a fi un isihasm ezoteric, inițiatic, arondat unui creștinism, declarat ortodox, dar circumscris interpretativ, prin conținut, schemei guénoniene. Se vor surprinde direcțiile ezoterice ale acestei moșteniri inițiatice, pseudo-isihaste, care traspar ascuns din configurarea unui model al părintelui spiritual, ca maestru al impersonalizării, pe care André Scrima îl expune în hermeneutica unei scrisori, atribuită lui Ivan Kulâghin, publicată în „Timpul Rugului Aprins”. Pe acest model se construiesc și se perpetuează, de altfel, tiparele formative zenitale ale unei comunități a itineranților fideli, supuși unui proces de înstrăinare prin impersonalizare.”
IEROM. NEOFIT