Duminica a XXIX-a, Anul C, Lc 18,1-8, Judecătorul nedrept și văduva perseverentă în rugăciune

Duminica a XXIX-a C, Lc 18,1-8

Lăudat să fie Isus! Suntem în Duminica a XXIX-a, din Anul liturgic C, și medităm asupra textului din Lc 18,1-8:

Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja: „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și căruia nu-i era rușine de oameni. Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!». Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine, pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”. Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept! Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte? Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.

Credința, alimentată de rugăciune, ne ajută să înțelegem parabola și să o punem în practică, așteptând în veghere activă venirea Fiului Omului la parusie. Între credință și rugăciune există o legătură intrinsecă ce face ca timpul prezent să fie trăit din perspectiva eternității. Cine trăiește aceste două aspecte ale vieții creștine, adică rugăciunea și credința, se aseamănă cu Isus, devenind capabil să suporte greutățile vieții și nedreptățile ei, convins că doar Domnul face dreptate aleșilor săi, chiar dacă această dreptate rămâne de multe ori invizibilă pentru ochii lumii fără credință, după cum sintetizează Isus în Lc 18,7-8: „Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte? Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.
Lăudat să fie Isus!
Duminică binecuvântată!
Pace și bine!
Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.