Ce s-a întâmplat cu femeile SS capturate după cel de-al Doilea Război Mondial?

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mii de membri ai regimului nazist au fost capturați de Aliați, inclusiv multe femei care serviseră în SS, în special ca gardieni în lagărele de concentrare. Deși femeile au fost adesea portretizate ca simple spectatoare ale conflictului, adevărul este că unele dintre ele au participat activ la crime atroce. În lagăre precum Ravensbrück, Auschwitz și Stutthof, aceste femei SS au efectuat supravegheri, pedepse, selecție de prizoniere și uneori acte de brutalitate și sadism comparabile cu cele ale omologilor lor de sex masculin.

După capitularea Germaniei, mai multe dintre aceste femei au fost arestate și judecate în cadrul notoriilor procese pentru crime de război, atât la Nürnberg, cât și în procese locale din Polonia, Germania și alte țări ocupate. La procesele Stutthof, de exemplu, șase femei SS au fost condamnate la moarte pentru acțiunile lor din interiorul lagărului, inclusiv Jenny-Wanda Barkmann, cunoscută pentru răceala și cruzimea sa față de prizonieri. Sentințele au inclus execuții publice, pedepse cu închisoarea și, în unele cazuri, închisoare pe viață.

Cu toate acestea, nu toate au fost aduse în fața justiției. Multe au reușit să-și ascundă identitățile, să-și schimbe numele sau pur și simplu nu au fost urmărite cu aceeași rigoare ca bărbații. În anii postbelici, s-a acordat mai puțină atenție figurilor feminine naziste, parțial din cauza percepției greșite că rolul lor fusese secundar sau forțat. Acest lucru le-a permis unora dintre ele să se întoarcă la viața civilă fără a fi recunoscute ca criminale și să treacă neobservate timp de decenii.

De-a lungul timpului, istoricii și supraviețuitorii au lucrat pentru a salva memoria actelor comise de aceste femei, demonstrând că fanatismul, cruzimea și responsabilitatea nu au gen. Femeile SS capturate după război reprezintă un capitol uitat al istoriei, unde pedepsele erau inegale, iar adevărul a avut nevoie de timp pentru a ieși la iveală. Moștenirea lor este o reamintire a faptului că răul se poate ascunde în spatele oricărei fețe și că dreptatea, chiar dacă este întârziată, trebuie să ajungă la toți în mod egal.