CEAȚĂ + PĂDURE = COMORI? Detecție metal în condiții EXTREME!

Astazi, după vreo 10 zile în care n-am mai ieșit la detecție, eu și cu Adi ne-am uitat unul la altul și am zis: hai bă, să mergem puțin, că ne mănâncă detectorul! 😄
Afara era o ceață cum rar vezi. Atât de deasă, încât efectiv nu vedeai nimic în față. Nu pădure, nu drum, nu deal… nimic. Dar tocmai asta ne-a ambiționat. Am zis: lasă, mergem la nimereală și vedem unde ajungem.
Am intrat într-o pădure pe un deal și am început să urcăm, fără să știm exact unde duce drumul. După câteva minute, primul semnal. Prima monedă. Apoi încă una. Și atunci ne-am dat seama că suntem pe un loc bun.
Am dat de un drum de culme, genul ăla de drum unde de fiecare dată mai apare ceva interesant. Exact cum ne așteptam, detectorul a început iar să sune: monede, semnale bune și chiar câteva inele de porumbei. Parcă pădurea ne spunea să mai stăm puțin.
Ceața însă nu ne slăbea deloc. La un moment dat ne-am învârtit prin pădure și, recunoaștem, ne-am și rătăcit puțin. Totul arăta la fel. Copaci, ceață, frunze… și liniște. Până la urmă, cu puțin noroc și mult mers, am reușit să găsim drumul înapoi spre mașină, chiar când începea să se lase întunericul.
N-a fost doar o zi de detecție. A fost o mică aventură. O zonă nouă, bifată de pe listă, câteva descoperiri frumoase și încă o poveste de spus. Exact genul de zi pentru care ieșim la detecție.