Ulița copilăriei.

Ulița copilăriei.” – o piesă despre rădăcini, dor și amintiri care nu mor

Piesa „Ulița copilăriei.” este o întoarcere caldă în copilărie, acolo unde bunicii erau acasă, iar lumea avea gust de liniște, nuc copt și povești la apus. Este o declarație de iubire și recunoștință pentru cei care ne-au crescut cu blândețe și ne-au lăsat moștenire amintiri ce nu se șterg.

Versurile surprind tandrețea unui timp care nu se mai întoarce, dar care trăiește în suflet: pașii mici de copil, râsul cald al bunicului, șorțul ocrotitor al bunicii, nucul bătrân și pragul casei care, odată, era întregul univers.

Este o melodie pentru cei care poartă în inimă chipurile bunicilor, pentru cei care simt că dorul e uneori mai viu decât prezentul, și pentru toți cei care știu că „acasă” nu e doar un loc, ci niște oameni.

🎶 Versurile piesei:

[Verse 1]
Pe ulița unde timpul s-a oprit
Pașii mei mici au rămas întipăriți
Bunicul cu povești și bunica la război
Și râsul lor cald
Un veșnic al meu dor

[Prechorus]
În freamătul vântului îi aud chemând
Un ecou blând
Un suflet curgând

[Chorus]
Bunico
Bunicule
Voi sunteți acasă
Pe ulița copilăriei
Lumea mea rămasă
Sub nucul bătrân
Sub cerul senin
Voi mi-ați fost rădăcina
Voi mi-ați fost destin

[Verse 2]
Când mă prindea ploaia alergând desculț
Bunica mă strângea
În șorț eram ascuns
Bunicul râdea
Cu pipa în colț
Și totul era ca un vechi
Dulce colț

[Bridge]
Ce-aș da să mai stau pe pragul tăcut
Să ascult glasul vostru
Să fiu iar copil pierdut
Dar timpul m-a luat
M-a dus mai departe
Pe ulița viselor
În alte lumi deșarte

[Chorus]
Bunico
Bunicule
Voi sunteți acasă
Pe ulița copilăriei
Lumea mea rămasă
Sub nucul bătrân
Sub cerul senin
Voi mi-ați fost rădăcina
Voi mi-ați fost destin