MĂNĂSTIREA COZIA - MINUNATA CTITORIE A DOMNITORULUI MIRCEA CEL BĂTRÂN

Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, județul Vâlcea, pe malul drept al râului Olt. Ansamblul mănăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mănăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Cozia”, după muntele din vecinătate.
Biserica mare a Mănăstirii Cozia, cu hramul „Sfânta Treime”, este armonios proporționată, are o ornamentație bogată și a fost construită de meșteri din Moravia (după modelul bisericii sârbești din Kruševac) din piatră albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina.Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI VL-II-a-A-09697 și a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415.
În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar între anii 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor.Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autoritățile o transformă în pușcărie. Ulterior va fi și spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici.
Un alt moment greu pentru sfântul lăcaș a fost perioada Primului Război Mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916. La 15 mai 1938 a avut loc reînhumarea osemintelor lui Mircea cel Bătrân. La ceremonia oficiată de episcopul Vartolomeu al Râmnicului au participat principele moștenitor Mihai, savantul Nicolae Iorga, subsecretarul de stat la cultură și arte Nae Popescu și istoricul Ioan Lupaș. În imediata apropiere a Mănăstirii Cozia se află Bolnița Sfinții Apostoli. Aceasta a fost ridicată de Radu Paisie(cunoscut și sub numele de Petru de la Argeș), fiu al lui Radu cel Mare și domn al Țării Românești între 1535-1545. Pictura murală a bolniței a fost realizată în 1542–1543 de către meșterii zugravi David și fiul său Raduslav.
În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea șial monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei, decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale și datează din 1938.
Mănăstirea Cozia are două paraclise, unul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celălalt, „Duminica Tuturor Sfinților” (1710).
Paraclisul din zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, așezat în colțul de sud-est al mănăstirii, datează din anul 1583.
Paraclisul, zis brâncovenesc, așezat în colțul de nord-est, este din cărămidă, având două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.
În incinta mănăstirii se află un muzeu cu obiecte bisericești, iar la parter se află și un magazin cu suveniruri.

https://ro.wikipedia.org