Sălbăticia Apusenilor și prietenia unui câine | drumeție pe Muntele Băișorii – Vf. Buscat

Era început de aprilie și am pornit spre Muntele Băișorii, cu gândul la o drumeție în circuit, pe la Vârful Buscat. Cerul era variabil, iar aerul păstra încă răcoarea dimineții. Liniștea pădurii era tulburată doar de pașii mei și câteva cântece timide de păsări. Nici nu bănuiam că ziua urma să devină una dintre cele mai memorabile.
Pe când mă pregăteam să intru în traseu, un câine s-a apropiat de mine. Nu era nici flămând, nici temător. Avea un aer calm, o privire curioasă și o coadă care dădea ușor din vârf, de parcă spunea: „Hei, unde mergem?”.
Nici n-am apucat să-i dau un nume că deja mergeam împreună, pas cu pas, pe cărarea ce ducea prin sălbăticia acelor locuri.
Tăcerea pădurii ne însoțea, iar câinele, vigilent, părea să știe drumul mai bine ca mine. Din când în când, se întorcea și mă privea, ca să se asigure că sunt în urmă. Alteori rămânea în spatele meu, semn că i-am câștigat încrederea.
Am trecut prin cătunele Crinț și Găbriana – locuri desprinse parcă dintr-o altă vreme. Căsuțe de lemn izolate, colibe de vară uitate de lume și iarba cosită doar de vânt. O liniște cum rar găsești. Acolo, printre casele pitorești, natura pare că își păstrează sufletul neatins.
Traseul a continuat apoi prin pădure și câteva poieni. Am văzut urme de urși, lupi, cerbi și mistreți. Ne-am apropiat, într-un final, de Vârful Buscat. Eram sus. Vântul adia mai tare acolo, iar orizontul se deschidea larg în fața noastră; un amfiteatru de dealuri, munți împaduriți și cer. Câinele s-a așezat lângă mine și am stat împreună privind zările. Prezența lui era liniștitoare.

La coborâre, am ales o altă potecă, pe marcajul cu bandă roșie, ce ne-a purtat înapoi spre stațiunea Muntele Băișorii. Pașii au fost mai ușori, sufletul mai plin. Câinele încă era lângă mine, fidel până la capăt, ca un tovarăș vechi. Când am ajuns înapoi, s-a oprit. M-a privit lung, apoi s-a așezat la marginea drumului. Poate a mai însoțit și alți drumeți. Sau poate mă alesese doar pentru ziua aceea.

A fost o drumeție ca o poveste cu liniște, munți sălbatici și un prieten necuvântător care mi-a fost alături pe tot traseul, fără să ceară nimic în schimb, doar companie, deși sufletul nu m-a lăsat să nu împart sandwich-ul cu el. :-)

📍 Start/Sosire: Stațiunea Muntele Băișorii
🎯 Destinație: cătunele de vară, Vârful Buscat (1676 m)
📏 Distanță totală: 12 km (traseu în circuit)
⏱️ Durată: 6-7 ore, cu pauze
📈 Elevație: 675 m
🐾 Însoțitor surpriză: un câine prietenos, ghid de nădejde
🌲 Peisaj: natură sălbatică, cătune pitorești, poieni, păduri dese si urme de animale sălbatice.

Abonează-te la canalul meu de youtube printr-un subscribe: https://www.youtube.com/pecararisalba...
  / pecararisalbatice  
  / pecarari