Strigături – Versuri Mihai Eminescu în Cântec Popular | Muzică de Pahar care te Atinge | Populara

Această melodie liniștită, interpretată în stil popular pe versurile nemuritoare ale lui Mihai Eminescu, aduce o atmosferă caldă, de pahar, perfectă pentru momente de dor, dragoste și introspecție.

Poezia „Strigături” de Mihai Eminescu surprinde, în stil popular, jocul contradictoriu al iubirii: farmecul ei dulce, dar și suferința pe care o aduce. Prima parte vorbește despre slăbiciunea omului în fața dragostei – atracție, teamă, neîncredere, dor și durere. A doua parte descrie frumusețea fetei, îmbrăcămintea ei ușoară și farmecul care vrăjește. Finalul subliniază puterea cântecului: el trezește plăcerea, adoarme durerea, dar aprinde dorul și provoacă zbucium.

Sonoritatea calmă și emoția versurilor transformă „Strigături” într-un cântec ce te atinge, te liniștește și te desprinde de lume.

Creat cu AI

🎧 Perfect pentru:
• seri liniștite și momente de ascultat
• iubitori de muzică populară cu suflet
• muzică de pahar, dor și dragoste
• relaxare, melancolie și bună dispoziție

💬 Dacă ți-a plăcut interpretarea, lasă un comentariu și un like — ajută enorm la distribuirea melodiei.
🔔 Abonează-te pentru mai multe melodii populare reinterpretate modern!

Strigături - Mihai Eminescu
I
Eu pe pieptul tău culc capul
Și mă uit la tine-n față,
Ca copilul ce se uită
L-ale maicii sale brațe.
*
Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă.
*
Chiar sărac, de ai drăguță,
Ai mulțimi de daraveri,
Căci primești și dai simbrie
În necazuri și plăceri.
*
Că amorul e zădarnic
Nu vei ști numaidecât.
Ci atunci numai, copile,
Când de el te-i fi topit.
*
Ce-mi scoți ochii cu mândria
Și-mi vorbești că o să-mi treacă ­
Fie omul cât de mândru
Tot la dragoste se pleacă.
*
Unde dragostea domnește
Ia greșelele-n nimic,
Căci prin certele omenimei
E ca ramul de finic.
*
Știu eu dacă ții la mine,
Dacă tu nu mă înșeli?
Căci pe buze-s scrise numai
A iubirei învoieli.
*
Oricât fii nenorocită
Tot cu dragostea te iei ­
Oricum simtă-o bărbatul,
Îndoită-i la femei.
*
Căci la dragoste de cade
Tare mult s-au îmblânzit.
*
Limba-n gură ți se moaie
Pe când dragostea vorbește.
*
Ah, mai bine să mă-nșele
Chiar de zece ori amorul
Decât nenșelat de dânsul
Nici să-l știu și să-i duc dorul.
*
Mulți scăpare-am cu viața
Din al dragostei război
Cu dulceața-i nesfârșită,
De nu ne-am lupta în noi?
*
Tolba dragoste-i de aur,
Dar săgeata-i otrăvită.
II
Și la poala hainei tale
E adânc de altă floare.
*
Haine noi cari la îmblet
Lin de trupu-ți se lipesc

Și arată cu-a lor cute
Boiul tău împărătesc.
*
Și te mlădii cu mult farmec
Între creții-mbrăcăminții:
Știi că toată ești frumoasă
Și că ești răpirea minții.
*
Haina ta cea minunată
Nu-i în stative țesută,
Căci ușoară-i ca de neguri
Și te miști ca și o ciută.
*
Pedepsit-au mâna inul
Pânză fină ca să țeasă,
Cât tu pari a fi mai goală
Căci ușoară-i ș-arătoasă.
*
Și albastre fine torturi
Străveziile mătăsuri ­
Cât cu-a ta privire fină
Umbra tu abia le măsuri.
*
Oh, cum este de ciudată,
Lingușită, dezmierdată!
*
Nici prea mare, nici prea mică,
Dar crescută subțirică,
Nimeni n-ar putea să zică
Că nu-i coz de frumușică.

Are haine-alesățele
Și podoabe de inele,
Multe fie, puțintele,
Tot îi stă bine cu ele.
*
Dulce mângâiere-mi fuse
Dar a rău mă mai aduse.
*
Blestemat să fie locul
Unde mi s-au aprins focul.
*
Căci un cântec cât de mândru
Ce cu glasul se-mpreună ­
El din gură de femeie
Înzecit de dulce sună.
*
Cântec de zori
Deșteptarea plăcerilor,
Cântec de dor
Amorțirea durerilor.
*
Iar cântecul de dor
Ți-aduce somn ușor.

Cântecele mai mult aprind
Durerile din dragoste
Când făr- de veste te cuprind.
*
Până ieri cu fetele,
Astăzi cu nevestele.
*
Cel ce cântă se dezmiardă și pe el și pe ceilalți.