Mănăstirea Miclăușeni...

​🍂🤫 Adevărata liniște a Moldovei!
​Pe o ploaie măruntă sau sub soare, Mănăstirea Miclăușeni e o evadare. Pășești dintr-un basm neogotic (da, e acolo și Castelul Sturdza!) direct într-o oază de credință.
​Aleile pline de istorie, aerul curat și atelierele maicilor. Încărcare spirituală MAXIMĂ! E locul perfect să-ți găsești
​#Miclaușeni​ #MănăstireaMiclăușeni​ #CastelulSturdza​ #Liniște​ #Spiritualitate​ #Moldova​ #România​ #exploreRomania​ #AutumnVibes​ #TravelGems​
​I. Denumirea și primele atestări:
​Numele Miclăușeni provine de la vornicul Miclăuș, care a primit moșia de la domnitorul Alexandru cel Bun în jurul anilor 1410-1415.
​Moșia a intrat ulterior în posesia familiei Sturdza.
​II. Perioada boierească - Biserica-Paraclis:
​În 1752, vornicul Ioan Sturdza ridică pe moșie un conac boieresc.
​În 1782, el construiește o biserică de lemn cu hramurile "Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil" și "Buna Vestire", ca paraclis al curții boierești. Pe locul ei se va zidi biserica actuală.
​Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza și soția sa Elenco, fiica lui Teodor Balș, reconstruiesc biserica de zid în stil neoclasic.
​Sfințirea are loc la 5 ianuarie 1823 de către Mitropolitul Veniamin Costachi (conform pisaniei).
​Biserica este înzestrată cu o catapeteasmă în stil baroc și numeroase obiecte de cult valoroase.
​În 1841, vornicul Alecu Sturdza-Miclăușanu și soția sa, Ecaterina, dăruiesc bisericii un fragment din moaștele a 14 Sfinți și o cruce de argint în filigran.
​În 1848, vornicul Alecu Sturdza este înmormântat în biserică, pe mormântul său aflându-se un epitaf scris de Costache Negruzzi.
​Între anii 1880-1904, George Sturdza și soția sa Maria refac castelul în stil neogotic și consolidează biserica, adăugându-i tinda și turnul-clopotniță (Arhitect: Herc. Peruchetti, Milano, 1904).
​III. Biserica donată și perioada Mănăstirii:
​În 21 aprilie 1947, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino (născută Sturdza), donează Biserica și Castelul cu toate dependințele lor Mănăstirii „Sfânta Treime” din Iași (Mănăstirea Bucium) pentru a fi transformate în mănăstire și seminar monahal.
​Între anii 1947-1953, a funcționat ca Mănăstire de maici, cu hramurile "Buna Vestire" și "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil".
​În 1953, regimul comunist a desființat mănăstirea prin Decretul 410/1959. Clădirile devin sediul unui Centru de Plasament pentru copii cu dizabilități (până în 2001).
​În 1990, conform Hotărârii Sfântului Sinod, a fost reînființată ca Mănăstire de maici.
​În 2001, cu sprijinul Mitropolitului Daniel, s-a început un amplu proces de restaurare și reabilitare, cu intenția de a organiza un complex muzeal și spiritual.
​IV. Patrimoniul și colecțiile:
​Castelul deținea o vastă bibliotecă de cca. 60.000 de volume, manuscrise și lucrări rare, precum și colecții de arme, costume medievale și bijuterii.
​O mare parte din bibliotecă și colecții au fost distruse, furate sau deteriorate după 1944. S-au păstrat doar câteva mii de cărți.
​În prezent, sunt păstrate fragmente din moaștele a 14 Sfinți în biserică.