GRIGORE VASILIU BIRLIC – UN GENIU AL COMEDIEI

#viatasiopera #grigorevasiliubirlic #birlic #lefterpopescu #spirachenecsulescu #cracanel #brancovenescu #mariactori #mariactoriromani #falticeni #suceava #cimitirulbellu #bellu

1. Copilăria și începuturile

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la 24 ianuarie 1905 în orașul Fălticeni, județul Suceava, într-o familie modestă, fiind fiul unui negustor. Încă din copilărie, Grigore a fost atras de lumea spectacolului, dar nu visa să devină actor, ci clovn – un vis aparent inocent, dar care trăda dorința de a provoca zâmbete. Din păcate pentru el, dar poate cu noroc pentru publicul de mai târziu, tatăl său i-a interzis categoric să se apropie de circul ambulant. În schimb, l-a îndemnat să urmeze o carieră respectabilă, motiv pentru care Grigore s-a înscris la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care l-a absolvit în anul 1924.

2. Pașii către teatru și debutul artistic

După liceu, a urmat Facultatea de Drept din Cernăuți, însă chemarea scenei nu l-a părăsit. În paralel cu studiile juridice, a început să frecventeze Teatrul Național din Cernăuți, unde a fost remarcat de directorul Dragoș Protopopescu. Acesta l-a susținut și i-a facilitat debutul oficial în piesa „Musca spaniolă” de Arnold și Bach, în regia lui Aurel Maican. Publicul și regizorii au observat imediat farmecul său aparte, prezența scenică inconfundabilă și expresivitatea nativă, care aveau să îl definească întreaga carieră.

3. Obstacole și perseverență: Conservatorul și formarea profesională

Visul de a deveni actor profesionist nu a fost ușor de realizat. Grigore Vasiliu a fost respins de șase ori la Conservatorul de Artă Dramatică, fiind considerat nepotrivit din cauza dicției și a unui ușor defect de vorbire. În cele din urmă, a fost admis la a șaptea încercare. Ironia sorții a făcut ca acel „defect” să devină marca sa inconfundabilă – acel ton peltic, acel mod de a vorbi unic, care îl făcea pe Birlic atât de savuros în rolurile comice.

Mai târziu, s-a transferat la Conservatorul din București, unde a avut ocazia să se formeze profesional și să cunoască mari actori și regizori ai vremii.

4. Ascensiunea în teatru și consacrarea numelui Birlic

În anul 1933, regizorul Aurel Maican l-a adus la București, unde Grigore Vasiliu avea să joace în cele mai importante teatre private ale vremii. Colaborarea cu regizori ca Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu i-a oferit un repertoriu divers și o expunere semnificativă în fața publicului bucureștean.

Rolul din piesa „Birlic” de Arnold și Bach, adaptată special pentru el de Tudor Mușatescu, a reprezentat un punct de cotitură în cariera sa. Succesul a fost atât de mare încât actorul a decis să adopte numele personajului pe scenă, devenind cunoscut pentru totdeauna ca Grigore Vasiliu Birlic.

5. Activitatea cinematografică și consacrarea în film

Deși a fost în primul rând un actor de teatru, Birlic a jucat în numeroase filme românești de comedie, devenind un simbol al umorului autohton. A debutat pe marele ecran în 1934, în filmul „Bing-Bang”, și a continuat să colaboreze cu regizori importanți precum Jean Georgescu, Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi sau Aurel Miheles.

Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără:

„Două lozuri” (1957) – în rolul lui Lefter Popescu

„Titanic vals” (1964) – în rolul lui Spirache Necșulescu

„D-ale carnavalului” (1958) – în rolul Crăcănel

„O scrisoare pierdută” (1953) – în rolul Brânzovenescu

Rolurile sale aveau o încărcătură comică profundă, dar mereu cu o notă de melancolie, o dublă dimensiune – comică și tragică – care l-a făcut unic în peisajul artistic românesc.

6. Aprecierea contemporanilor și moștenirea artistică

Radu Beligan, un alt mare nume al teatrului românesc, spunea despre el:

„Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. (...) mergea pe sârmă între comic și tragic. (...) A sculptat în zăpadă marile roluri.”

Actorii, regizorii și criticii îl considerau un geniu al comediei. A fost adesea comparat cu marii comici ai lumii și mulți credeau că, într-un alt context politic și cultural, ar fi putut avea o carieră internațională de excepție.

A fost distins cu titlurile de Artist Emerit și Artist al Poporului, iar în 1967 a primit Ordinul Meritul Cultural clasa I, recunoaștere a unei vieți dedicate scenei și filmului.

7. Viața personală și ultimele clipe

Birlic s-a căsătorit de două ori: mai întâi cu actrița Angela Mateescu și apoi cu actrița Valeria Nanci, cunoscută ca Valeria Vasiliu Birlic. Deși nu a avut copii, și-a lăsat moștenirea artistică generațiilor viitoare. Soția sa l-a însoțit atât în viață, cât și pe scenă, jucând împreună în piese și filme.

În ultimii ani de viață, deși grav bolnav, Birlic a dorit să revină în fața publicului cu piesa care l-a consacrat: „Birlic”. A fost un ultim act de iubire pentru teatru, o ultimă reverență în fața spectatorilor.

Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viață pe 14 februarie 1970, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.