Viața înseamnă relație, nu averi, faimă sau onoruri

Parabolele evanghelice sunt mereu actuale și pline de învățăminte. Așa este și parabola adminstratorului necinstit din Evanghelia după Luca 16, 1-13. Acesta se remarcă nu prin faptul că fură din averea stăpânului, ci prin aceea că găsește rapid o soluție de supraviețuire onorabilă.
Pornind de aici am dezvoltat tre idei mari.
Prima idee a fost despre faptul că viața omului înseamnă relație. M-am oprit la relația cu Dumnezeu și aproapele. În spiritul parabolei meditate, relația se naște din binele pe care îl facem celui nevoiaș, spontan și gratuit, asemenea lui Dumnezeu. Am subliniat că viața fiecăruia dintre noi este un dar, iar noi suntem administratori ai vieții primite. Spune Sfântul Paul: Ce ai omule și nu ai primit? Deci totul în noi este dar sau rod al unor relații, fie pe verticală, fie pe orizontală.
În a doua idee am dezvolat raportul dintre Dumnezeu și mamona, adică zeul banului. Ori de câte ori omul alunecă în cultul idolatru al finanțelor, economiei, se îndepărtează de Dumnezeul vieții. Se comportă ca un administrator necistit sau egoist. Am insistat pe faptul că, în mod paradoxal, dăruind primim. Dăruind din ceea ce trece dincolo de necesarul pentru o viață decentă, deschidem posibilitatea ca omul nevoiaș să se dezvolte.
Prin cea de-a treia idee am deschis orizontul eternității. Am spus că trebuie să fim deschiși și spre construirrea unei locuințe în ceruri. Cum? Oferind ajutor celor săraci din jurul nostru. Administratorul necinstit din Evanghelia zilei ne învață cum să facem. Adică, să fim atenți, inteligenți și să acționăm rapid ori de câte ori putem să facem cuiva un bine. Oricât de mic, binele făcut spontan pentru creșterea aproapelui contează și aici, și în lumea de dincolo.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.