Frații Suciu ~ Tu omule ~ Nuntă Flavius Niculcea & Gessica

1. Tu omule ştii cine eşti,
De unde vii cum te numeşti,
Spre ce liman călătoreşti?
Opreşte-te de vrei să-asculţi
Povesrea ta şi-a celor mulţi,
Ea-ncepe-aşa cu-atâta dor o nu uită.

R1: Cerul făcut-a să picure norii de apă
Şi din pământ să răsară iubirea curată
Tu eşti răsadul o iarbă cu floare,
Aşa te-a făcut cu privirea spre soare.
Spre soare, spre soare iată
E drumul ce duce spre nemurire şi viaţă
Fă să răsune tu ai un tată
Spune-i că eşti fiul celui din slavă.

2. Tu omule acuma eşti din bulgarii cei pământeşti
Dar nu uită iubirea lui ploa să creşti
Spre slavă lui el te-a dorit
S-o poţi avea el s-a jerfit
O nu uită o nu uită cât te-a iubit.

R2: De crezi că nu eşti vrednic de Isus plânge;
Păcate de te apasă tu inima-ţi frange
Şi spunei Lui Isus El nu te respinge
Ci doar vedeavei iertarea cum curge.
Iar dacă vreodată străină vreo şoaptă vine,
Să spună că slavă din cer nu-i pentru Tine
Să ştii El te-a chemat să alegem ne-a lăsat
O numai alege-L că nu-i fi înşelat.

3. De dragul tău ce eşti pribeag
S-a coborât din cer pe prag,
Şi bate-acum la uşa ta cu atât drag
Deschide-I inima arzând
Şi cu sfială sau chiar plângând
Dacă-l primeşti vedea-vei ceru-ntreg serbând

R3: Veniţi voi astăzi veniţi cu toţii veniţi
Uşa-i deschisă doar treceţi de pragul porţii
Să fii cu Isus e harul nespus,
Astăzi alege tu poartă de sus.
Raze destramă iubirea te cheamă vino,
Dulce-i chemarea precum alinarea de mama
De vrei că slovă să nu te respingă
Lasă mai bine iubirea-i te frângă.