Hora lui Popa Taftă

Ion Dudu, 65 ani - vioară
Elena Florea, 68 ani - țambal portabil
Ion Z. Dudu, 71 ani - cobză
Video: Ion Minoiu
Com. Năruja, jud. Vrancea,
miercuri, 14 august 2002

La Năruja, în vara lui 2002, am găsit un taraf restrâns numeric față de cel pe care îl înregistrasem audio cu un an în urmă. Cei doi feciori ai lui nenea Ion Dudu - unul violonist, celălalt țambalagiu - erau plecați din sat, la muncă. Surpriza însă, s-a dovedit a fi Elena Florea, care cânta la un țambal construit de răposatul ei soț, Ion Florea, cu circa cincizeci de ani înainte. Ion Z. Dudu folosea și el o cobză cam tot atât de veche, meșterită de moș Pintea din Colacu. Pe meșterul de cobze aveam în plan să-l filmez și să-l înregistrez dar, din păcate, am ajuns prea târziu…
Cât despre piesa din acest clip video, pot spune că ea era încă destul de cunoscută în zonă, la acea dată. Două mici amănunte despre asocierea jocului cu numele unui preot de țară. Primul: antroponimul Taftă coboară din însăși istoria și legendele Vrancei și se împletește firesc și cu folclorul ei muzical. Al doilea: Taftă a fost numele unei întregi ,,dinastii” preoțești din Negrilești și Văsui (astăzi Vrâncioaia) care, printre altele, a păstrat vie legătura cu muzica satului. Preotul Nicu Taftă din Văsui - care a trăit în secolul al XX-lea - primise chiar și o poreclă cu rezonanțe sacerdotal-muzicale; ,,Popa Caval”; din cauza meșteșugului cu care cânta la acest instrument.

#vrancea #hora #taraf