CALEA FERATĂ ANINA - ORAVIȚA, repere naturale, tehnice și istorice (Banat, România)

Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
Videoclipul, pe parcursul celor aproape 8 minute, condensează călătoria de două ore făcută cu trenul pe linia turistică Oravița - Anina, cu precizarea că filmarea am făcut-o la întoarcere, din stația Anina, capăt de linie, spre kilometrul „0” care este gara Oravița. Peisajul spectaculos al Munților Aninei, completat cu mulțimea lucrărilor de artă, în special viaducte și tuneluri fac din acest traseu o atracție deosebită. Nu degeaba i se spune „Semmering-ul bănățean” după vestita cale ferată Semmering din Austria, construită doar cu câțiva ani mai repede și cu care se aseamănă. Din tren vom putea vedea nu numai frumusețile peisajului, ci și rămășițele industrializării și a mineritului din zonele Anina și Dobrei.
Începuturile au fost date de construcția de către austrieci în anii 1847-1854 (în acea perioadă, Banatul aparținea Imperiului Habsburgic, iar din 1867 până în 1918 de Imperiul Austro-Ungar, după care în 1918 s-a alipit României) a primei linii ferate de pe teritoriul României, Oravița - Baziaș, 62,5 km, prin care produsele miniere ale Banatului de Munte (Oravița era centrul administrativ-economic al „Banatului Montanistic”) erau transportate la Dunăre și de aici în Austria pe cale fluvială. Odată cu intensificarea exploatării cărbunelui superior în zona Anina, s-a pus cu stringență problema prelungirii liniei ferate de la Oravița la Anina, dar se prefigurau mari probleme tehnice. Au fost mai multe proiecte, iar linia a fost efectiv construită în perioada 1860-1863 de către firma austriacă StEG, specializată în construcţia de căi ferate și locomotive, devenind astfel prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României. Din 1869 au început să circule și primele garnituri de tren destinate călătorilor.
Deşi distanţa aeriană între Oraviţa şi Anina nu depăşeşte 15 km, calea ferată măsoară mai mult decât dublu, linia având o lungime de 33,4 km trebuind să se muleze pe versanții stâncoși ai Munților Aninei și să-i străbată în multe locuri. Au fost executate 14 tunele totalizând 2.084 m, 10 viaducte totalizând 843 m, 89 pasarele și tăieturi în stâncă ce însumează 21 km, precum și ziduri de sprijin pe o lungime de 10 km. Problemelor „naturale” li s-au adăugat și cele tehnice generate de porțiuni cu pante mult mai mari decât cele obișnuite, precum și viaducte construite în arc de cerc cu raza foarte mică, fapt care a dus la necesitatea proiectării și construirii unor locomotive (și vagoane ?) speciale pentru această linie. Linia ferată Oravița-Anina a fost exploatată în perioada 1863-1891 de către Căile Ferate de Stat Austriece, în anii 1891-1818 de către MAV (căile ferate ungare), după care a trecut în proprietatea statului român fiind exploatată până în prezent de Căile Ferate Române (C.F.R.). În prezent, linia ferată a rămas aproape neschimbată față de începuturi și prezintă următoarele stații: km 0 - Oraviţa (gara, monument istoric, cea mai veche gară din România), km 6 - Brădişoru de Jos, km 12 - Dobrei (trenul nu a oprit aici), km 16 - Lişava, km 17 - Ciudanoviţa, km 25 - Gârlişte, km 34 - Anina (gara, monument istoric).