6 zile pe munti (partea 1). Rarau si Giumalau. Drumetie prin peisaje pastorale si stanci ametitoare

Pe 22 iunie, am pornit la drum pe munti, alaturi de cativa prieteni, hotarati sa parcurgem patru masive montane intr-o saptamana: Rarau, Giumalau, Bistritei si Calimani. Pietrele Doamnei, comoara stancoasa a Raraului, ne-a dat ocazia sa evadam pentru doua ore din peisajele pastorale si sa intram intr-o lume calcaroasa, cu grohotisuri, bolovani imensi si pereti interminabili.
In pirima zi, ne-am inceput urcarea din micul sat, Satul Mare, pe triunghi rosu si am continuat sa inaintam pe acesta pana cand am intersectat marcajul de creasta, banda rosie, pe care am mers pana la Salvamont. In acea zona am campat si am ramas peste noapte. In prima parte a traseului m-a impresionat salbaticia zonei. Am vazut caprioare, chiar daca nu am reusit sa le si filmam, se plimbau linistite prin padure. De doua ori am fost aproape sa calcam pe cate un sarpe, unul dintrei ei fiind vipera. Norii ne-au protejat impotriva soarelui de vara arzator, iar fragutele si afinele ne-au indulcit pe toata durata excursiei. Am urcat si pe Varful Popii Raraului, cu toate ca puteam sa-l ocolim, deoarece nu ne-am putut abtine cand i-am vazut stancile abrupte aparand din peisajul inierbat. Seara am ajuns la locul de campare destul de obosita, dupa cei 20 de km strabatuti, insa fericita ca am descoperit un nou traseu de suflet.
A doua zi, m-am trezit de la 6:20 pentru a ma plimba pe circuitul Pietrelor Doamnei, alaturi de alte doua prietene. Am vizitat pentru a doua oara aceasta comoara a Raraului si mi s-a parut la fel de uimitoare ca prima data. Grohotisuri, bolovani imensi, pereti inalti si interminabili, toate iti dau senzatia ca te afli pe o alta planeta. Nu una total pustie, ci una plina de viata, deoarece coniferele locului impodobesc intr-un mod foarte placut zona.
Ne-am intors la corturi, am luat micul dejun, ne-am strans bagajul si am pornit spre Giumalau. Am urmat tot banda rosie si in acest masiv. Aceasta ne-a purtat printr-o padure linistita si ne-a scos, printre jnepeni si tufe de afine, in apropiere de varf. De aici am putut admira o priveliste incredibila asupra muntilor din jur, o parte de Romanie mai putin familiara pentru mine care ajung mai rar pe aceste meleaguri indepartate. Am coborat pe punct albastru, trecand si pe la Cabana Giumalau unde am baut cate ceva dupa pofta inimii, apoi am urmat acelasi marcaj pana jos. Coborarea a fost neasteptat de abrupta prin padure. Cand am ajuns la baza traseului, am avut ocazia sa-mi racoresc si sa-mi dezinflamez picioarele intr-o apa curgatoare. Si in aceasta zi am parcurs in jur de 20 km. Am innoptat la una dintre pensiunile din zona.

Continuarea excursiei o veti putea vedea aici:    • 6 zile pe munti (partea 2). Bistritei, cei...  

O zi minunata si vreme buna pe munti!