Cimpoiul fermecat

Căci, dacă la Viana, în inima imperiului chezaro - crăiesc, Wolfgang Amadeus Mozart compunea „Flautul fermecat", la Mirceşti, în inima „dulşe" a Moldaviei, îi era dat „veselului" Vasile Alecsandri să-şi imagineze un cimpoi vrăjit şi, probabil (sic!) influenţat de studiul lui Mircea Eliade, „Folclorul ca instrument de cunoaştere", să scrie „Sânzâiana şi Pepelea", un text doldora de descântece, superstiţii, vrăji şi eresuri. Încât recitindu-l acum pe Bardul de la Mirceşti, prin propunerea scenicăa regizorului Alexandru Dabija, îţi vine să exclami cu năduf: cum morţii mă-sii de au inventat scriitorii sud-americani REALISMUL MAGIC, când noi, românii (pe bune!) ne scăldam nonşalant în plin fantastic cu sute de ani înaintea lor!? Dar asta este, de astă dată chiar pot protocroniştii să se dea cu fundul de pământ, sau, măcar ca o consolare estetică, să vină şi să vadă spectacolul lui Dabija (Voievod), pus în scenă cu echipa teatrului Naţional „Lucian Blaga" din Cluj - Napoca. O trupă dedicată trup şi suflet formulei regizorului, ce şi-a propus să aducă miraculosul în realul începutului de secol XXI, să ni le facă palpabile pe „cele nevăzute", când cu umor tonifiant, când cu ironie caustică.

De la invocaţiile menite să aducă ploaia, la sacrificiul hilar - ritualic (aici o inutilă babă) şi până la cunoscutele personaje ale folclorului românesc dintotdeauna (Păcală şi Tândală, Zmeul, Pasărea măiastră etc.), puse în situaţii năstruşnice, toate evoluează pe ritmurile (in)suflate de goarna Cuviosului Mihnea Trompetistul. care parcă stă pe acoperişul lumii, precum o ortodoxie fixă şi eternă, ce ne modulează de acolo existenţa cu trompeta pravoslavnicei credinţe strămoşeşti.

Muzica Adei Milea se pliază organic pe textele acestui musical total, un „râsu - plânsu" tipic românesc, cu ecouri percutante în contemporaneitate:

„O să vină vremea în care dobitoacele o să conducă vremurile de pe pământ. Doamne, ai milă, şi fă să murim înainte de-a se întâmpla asta".

Amin!!!

Video:Vasile Zărăndan