Foamea dintr-o casă cu doi invalizi și doi copii!

Marina este o femeie cu suflet mare și cu inimă călduroasă. În satul ei locuiește o familie apăsată de durere și lipsuri, o familie care nu are nici măcar pâinea cea de toate zilele pe masă. Copiii sunt flămânzi și dezbrăcați, părinții bolnavi și invalizi, fără niciun sprijin.
Văzând această situație, Marina nu a putut să rămână indiferentă. Ea s-a hotărât să scrie pentru ajutor, să strige pentru vecinii ei. Ne-a povestit că familia nu are lemne de foc, nici mâncare, nici haine.
Fără să stăm mult pe gânduri, am cercetat situația și am înțeles că este gravă și urgentă. Am mers la fața locului, am sunat-o pe Marina și am intrat în casa acestei familii cu mulți copilași.
Bărbatul casei ne-a spus istoria lui tristă: este bolnav de ficat, cu ciroză în stadiu avansat. Burta i s-a umflat atât de mult încât i-a crăpat acasă. A fost dus la spital, dar pentru că nu avea poliță de asigurare, a fost trimis înapoi repede acasă în a doua zi.
Soția lui, bătută în trecut, a devenit invalidă. Dar pentru că nu a avut bani să-și reînnoiască actele, și-a pierdut dreptul la pensia de invaliditate. Astfel, doi invalizi trăiesc fără niciun sprijin din partea statului.
Calvarul lor este mare: datorii, lipsuri, copii mici fără hrană și fără haine. Femeia plângea și ne spunea: „Copiii cer câțiva bănuți pentru bomboane, dar noi nu avem. Nu mai țin minte când am cumpărat ultima dată o bucată de unt.”
Era atât de slăbită încât abia putea vorbi. Am ascultat cu atenție și nu ne venea să credem că această familie trăiește în asemenea condiții. Marina, vecina lor, ne-a spus: „Îi cunosc bine și nu pot să rămân indiferentă. De aceea am apelat la voi.”
Frații mei, imaginați-vă: în Republica Moldova, o țară modernă, aproape de hotarele Europei, foametea încă bântuie. Copiii aceștia, fără nicio vină, se uitau la noi cu ochișorii plini de speranță, așteptând darurile.
Când am descărcat și am așezat darurile la perete, ei priveau cu bucurie și nu le venea să creadă că peretele lor s-a umplut cu hrană și haine. Pentru noi, aceasta este cea mai mare răsplată: să auzim mulțumiri la adresa lui Dumnezeu luni de zile după ce am plecat.
Îmi doresc ca oamenii aceștia să simtă că Dumnezeu este plin de milă și îndurare și că El toarnă din belșug. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: Tatăl a dat pe Fiul Său, ce a avut mai scump. Dacă El a dăruit ce a avut mai scump, și noi trebuie să dăruim din ce avem mai bun. „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28).
Atunci când împărțim pâinea și hainele cu cei lipsiți, arătăm că Dumnezeu este în noi. Iisus le-a spus ucenicilor: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35).
Nu denumirea denominațiilor, nu clădirile frumoase, nu muzica renumită arată că suntem copiii lui Dumnezeu, ci dragostea. Astăzi avem biserici mari, mașini scumpe, instrumente și cântăreți, dar inimile sunt reci. Avem nevoie de dragostea fierbinte a lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre.
O religie fără dragoste este moartă. Totul devine un concert pentru aplauze, dar nu pentru Hristos.
De ce sunt atâtea divorțuri și familii destrămate? Pentru că slujirea se face pentru fațadă, nu pentru Hristos. Dar Hristos este înălțat în temniță, în spital, acolo unde nu merge nimeni.
Mulțimea caută locurile frumoase și comode. Puțini sunt cei care stau lângă Ioan Botezătorul în pustiu, sub arșița soarelui, ascultând Evanghelia.
Frații mei, avem nevoie să ne întoarcem la Evanghelia Apostolilor, la credința vie, la puterea Duhului Sfânt. Apostolii au mărturisit pe Hristos când erau flămânzi, singuri și prigoniți. „Ei au plecat dinaintea soborului bucuroși că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui” (Faptele Apostolilor 5:41).
Povestea acestei familii și dragostea vecinei Marina ne cheamă la jertfire și dăruire. Să nu rămânem indiferenți. Să fim mâinile lui Hristos pentru cei în nevoie. „Cine are două haine să dea celui ce nu are, și cine are de mâncare să facă la fel” (Luca 3:11).
Frații mei, să semănăm dragoste, să semănăm binele, să semănăm milă și îndurare. Ca în urma noastră să rămână o amintire frumoasă, plină de flori și mulțumiri la adresa lui Dumnezeu.

Frate scump, Dumnezeu te-a ales pentru această vreme, să fii o binecuvântare, să fii o lumină, să fii cântec cu alinare, să fii o carte scrisă, să fii o masă plină, să fii o casă cu căldură. Privește către El, Dumnezeu așteaptă de la noi să nu glorificăm pe oameni sau denominații ci doar pe El. Să nu ne închinăm la nume, ci la Numele care este mai presus de orice nume Isus Hristos. „Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus.” (Coloseni 3:17) Amin. 🙏

Poți să faci o donație ușor si rapid având un cont pe PayPal.
CONTUL NOSTRU 🏦PayPal: casademilostenie-chisinau@mail.ru

Ne dorim ca această misiune să continue să crească, aducând pace și binecuvântare în viețile celor mai vulnerabili dintre noi.