Say Something – Laurenţiu Cazan - 100 de melodii ale românilor | EU aleg România

Debuta, în 1982, la TVR, cu piesa „Uită tristeţea” în cadrul unei emisiuni produse de regretatul Titus Munteanu.
Şi-a descoperit vocaţia de muzician în primii ani ai copilăriei, şi-a început cariera ca instrumentist; cânta la chitară, vioară, pian, muzicuţă. Deşi s-a născut la Bacău, primele lecţii de muzică luându-le de la profesori din oraşul natal, Laurenţiu Cazan este acum un brand al Buzăului. „Foarte puţini ştiu că eu de fapt m-am născut la Bacău (n.n.: 28 decembrie 1957). Acolo am avut noroc de nişte profesori extraordinari, care mi-au dat primele lecţii de viaţă, mai importante decât cele despre legile care te conduc către succes în muzică”.
Se consideră un autodidact pentru care secretul succesului a fost învățarea continuă. „Am studiat foarte mult şi o fac şi acum. Cred că întotdeauna am fost un autodidact. Contează foarte mult să studiezi tu, să ai ambiţia ca tu să fii propriul tău profesor”...
Care au fost cele mai importante momente din cariera lui Laurenţiu Cazan? 1982,1983 și 1992. Primul se suprapune melodiei „Uită tristeţea”, care a avut un succes nebun la public. „Toată lumea pe stradă cânta piesa asta şi se ţineau după mine de parcă eram Michael Jackson. Peste alte câte luni a urmat un alt succes la public, cel avut cu melodia «Sunetul Ploii».
Remarcat aproape instantaneu, a plecat, în acelaşi an, într-un turneu prin ţară. Din 1985, remarcabile au fost și primele concerte susţinute în străinătate (a cântat în opt limbi, de-a lungul carierei sale). La începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, s-a stabilit în Olanda...
Apoi, în 1992, a fost «Say Something», piesa cu care am obţinut locul doi la finala naţională pentru Eurovision”...
Care au fost situaţiile cu grad de dificultate? „A existat un moment delicat la «Cerbul de Aur» din 1993, când un finlandez din juriu m-a acuzat că am făcut play-back. Cu toate că au retractat după festival, am rămas fără niciun premiu. A fost o aberaţie pentru că nu aveai cum să păcăleşti atâta lume şi atâţia ingineri de sunet”...
„Say Something” rămâne unul dintre cele mai cunoscute şlagăre, care i-a adus compozitorului, solistului, poetului Laurenţiu Cazan locul II (în finala naţională) la „Eurovision”, ediţia 1993.
Se afirmă, la distanţă de peste două decenii. Faptul că „Say Something” ar fi putut câştiga concursul „Eurovision”, în 1993, anul primei participări a României, este imposibil de demonstrat, nu numai din cauza termenilor contrafactuali, ci, mai ales, a manierei în care se acordă notele, a criteriilor folosite, a intereselor politice... Într-adevăr, „Say Something” a rezistat şi rezistă (iar aici nu discutăm doar despre fanii artistului). De-a lungul anilor, (de şapte ori) la „Cerbul de Aur”, diferite trupe şi diferiţi solişti, din străinătate au cântat melodia...
Preferinţe? „Îmi place foarte mult să fac sport. Am zile în care merg cu bicicleta peste 30 de kilometri. Îmi place foarte mult să desenez caricaturi. Îmi plac foarte mult filmele de comedie şi desenele animate de calitate din anii '60-‘80” (n.n.: secolul al XX-lea)...
Ce nu-i place? „Nu-mi place că noi nu mai avem patrie şi că suntem foarte dezbinaţi. De aici derivă infinitele nemulţumiri ale oamenilor. Nu-mi place că energiile multor românil se risipesc în cearta cu nevasta, cu copiii, cu vecinii sau pe la fotbal”...

Radio România Iaşi
Realizator: Nicolae Tomescu
Editor imagine: Bogdan Zlei
Operator cameră: Dumitru Lupu
Coordonator proiect: Nicolae Tomescu

www.eualegromania.ro
www.romaniaregional.ro