Mihai Leu vs Samaniego | Titlul WBO | Prima centură profesionistă câștigată de un român | 1997

Mihai Leu a fost primul român care a devenit campion mondial la box profesionist. Pe 22 februarie 1997, în „Sporthalle” din Hamburg, îl învingea pe panamezul Santiago Samaniego în 12 runde şi cucerea centura supremă la categoria semi-mijlocie a versiunii World Box Organization (WBO).

„A fost cel mai greu meci din viaţa mea, mai ales că în repriza a treia am suferit o ruptură de tendon la braţul stâng. Am fost aşa de încălzit şi aşa de mult mi-am dorit să câştig că nu am mai ţinut cont de accidentare. În tribune erau câteva sute de români, îmi amintesc că unii erau veniţi din Deva. Au afişat un tricolor imens. În astfel de meciuri, ai momente când simţi susţinerea publicului, însă eu eram atât de concentrat că nu mai auzeam nimic în jur…”, povestea Mihai Leu într-un interviu pentru adevărul.ro.

Mihai Leu, primul român campion mondial la box profesionist
Anna, soţia sa, impetuoasă ca o italiancă ce este, nu a aşteptat decizia arbitrilor. „A urcat în ring şi m-a luat în braţe imediat după gongul final. «Amore mio, eşti campion mondial!». Atunci am ştiut că am câştigat meciul. Când crainicul sălii a anunţat că sunt noul campion mondial la box, am simţit ce înseamnă să ţi se împlinească un vis. A fost una dintre cele mai importante realizări din viaţa mea, una pentru care am depus foarte, foarte multă muncă. Am păstrat mânuşile şi trofeul şi le privesc cu sentimentul că am făcut întradevăr ceva deosebit. Dar dacă nu ar fi fost soţia şi băiatul meu nu cred că aş fi reuşit. Ei au fost tot timpul alături de mine şi au ştiut să mă motiveze, să îmi dea sentimentul că nu sunt singur

Este neînvins în boxul profesionist. Şi-a apărat o singură dată titlul cucerit la categoria semimijlocie (20 septembrie 1997 cu irlandezul Michael Carruth). Apoi a fost nevoit să se retragă din ring, ca urmare a unei accidentări la braţ. S-a relansat, însă, în raliuri, devenind campion naţional în 2003: „Decizia de a nu mai boxa am luat-o împreună cu soţia şi cu antrenorul meu. Retragerea din box a fost foarte dureroasă. Îmi amintesc că, timp de o săptămână, aproape nu am mai putut dormi, mă gândeam că totul s-a sfârşit prea brusc, însă în viaţă trebuie să ai puterea să treci peste orice obstacol. Pasiunea mea pentru maşini şi dorinţa de a o transforma într-o nouă ocupaţie m-au ajutat din punct de vedere psihic. La scurt timp, în 1998, mi-am început cariera de pilot de raliuri şi, cinci ani mai târziu, am devenit campion naţional la raliuri. Între timp, mai făcusem tratamente la braţul afectat de accidentare, sperând că voi putea reveni în box şi crezând că raliurile vor fi doar un proiect de scurtă durată, însă nu a fost aşa. Nici acum nu îmi vine să cred că am putut face acest salt de la box la raliuri”.