Candidați exotici din România anilor ’90

Asigura-ti Confidentialitatea cu Surfshark!
Introdu codul ZAIAFET pentru inca 4 luni gratuite la
https://surfshark.com/zaiafet

Text scris de istoricul Constantin Vasilescu

Fraţilor, după ziare, corupţie, sărăcie, scheme piramidale, secte bizare sau infractori, azi vom vorbi despre candidați neobișnuiți în alegerile libere din anii ’90. Ştiu, după episoadele Iliescu-Vadim, din 2000, şi Băsescu-Geoană, din 2009, mulţi se gândesc acum că sintagma „alegeri libere” e doar un banc. Numai că lucrurile nu stau chiar aşa. Dacă în primul caz vorbim de afirmaţiile exaltate ale lui Corneliu Vadim Tudor, iar în cel de-al doilea caz de diferenţe mici, în mod real manevrabile, în ceea ce priveşte anii ’90 sintagma se potriveşte. Şi asta fără să intrăm în abordări filozofice despre libertate şi alegeri. Spuneam că se potriveşte şi pentru că la început nici măcar nu era nevoie ca cineva să se gândească că ar fi nevoie de mijloace necurate. Încercaţi să vă închipuiţi ce însemna în 1990 şi 1992 să spui că nu votezi cu Iliescu. O făceai pe barba ta, iar cei puţini care au făcut-o ştiu asta.
Însă azi o să vorbim mai puţin spre deloc despre Ion Iliescu, Radu Câmpeanu, Ion Raţiu, Emil Constantinescu, Corneliu Vadim Tudor sau „Duminica Orbului” și mai mult despre iepuri şi candidaţi exotici. O să vorbim mai ales despre oameni care au devenit cunoscuţi candidând, mai mult decât despre cei cunoscuţi care au candidat. Şi vă promit că n-o să vă plictisiţi, pentru că nu va fi o înşiruire searbădă de date şi procente, nici una dintre poveştile atât de obişnuite cu Ion Iliescu. Cel puţin nu de data asta.
Una dintre cele mai clamate virtuţi ale democraţiei este şansa. Şansa de a încerca, şansa de a câştiga. Ei bine, după 1989 au fost unii care şi-au încercat această şansă la cel mai înalt nivel. Iar azi nu vorbim de primării sau consilii locale, ci de funcţia de preşedinte al ţării. Câţi dintre noi ne mai amintim acum de Nicolae Militaru, George Muntean sau Ion Mânzatu? Chiar dacă numele lor rezonează cumva, avem puţine date concrete în ceea ce-i priveşte. Însă cei amintiţi mai sus vor fi doar actori secundari într-o poveste care îi va avea drept cap de afiş pe memorabilii Nuţu Anghelina şi Constantin Mudava. Din biografiile acestor oameni ne vom aminti şi mai bine ce a însemnat zbaterea anilor ’90, dar nu numai. Pentru că trecând prin vieţile lor, vom călători înainte şi după 1989, pentru a explora o lume aproape uitată azi. O lume a bordelurilor ilicite, a bişniţei cu de toate, a şamanilor de ocazie, a oportunităţilor de tot felul. Vom înţelege mai bine ceva din succesul ameţitor al anilor ’90, care, în majoritatea cazurilor, pare atât de ilogic. O Românie „altfel”, cum spunea nu mereu îndreptăţit Lucian Boia.
Mai mult ca în alte episoade, povestea de astăzi va cuprinde citate extinse, motiv pentru care va semăna pe undeva cu emisiunea „Copiii spun lucruri trăsnite”. Şi asta nu din cauza mea, ci datorită unuia dintre personajele principale, Constantin Mudava, care s-a distins mai mereu prin afirmaţii... haideţi să le spunem neobişnuite.

Cuprins:
0:00 Intro
10:34 Generalul şi „pensionarul”. Nicolae Militaru şi George Muntean
15:38 Nuțu Anghelina. Un negustor pe „drumul Damascului”
38:00 Constantin Mudava. Tămăduitor al suferinzilor, șaman al Ceaușeștilor, speculant al tranziției
01:03:04 Moștenirea „candidaților-fantomă”