1 decembrie 2020, Păziți-vă de erezie!

„În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” (2 Petru 2:1).
În limbajul creștin există un termen care se folosește special atunci când nominalizăm defectele de interpretare ale Bibliei. Însă în antichitate acest termen se putea referii la mai multe aspecte. Cele mai întâlnite asocieri erau legate de definirea unei școli filozofice și urmașii acestei școli sau o grupare, partidă, care sugerează o voință independentă sau spirit sectar. De remarcat este legătura păstrată de către acestea cu organizația mamă. Exemple biblice despre astfel de grupări sunt partidele fariseilor, saducheilor sau chiar cele menționate de Pavel în 1 Corinteni 1:12: „Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” -„Şi eu, al lui Apolo!” -„Şi eu, al lui Chifa!” -„Şi eu, al lui Hristos!” Chiar și creștinismul văzut din afara lui a fost catalogat ca atare: „Am găsit pe omul acesta, (Pavel) care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor.” (Faptele Apostolilor 24:5).
Analiza atentă a caracteristicilor grupărilor evidențiază diferențele, care ajută la construirea unei scări valorice, cu care putem stabilii adevăruri. Însă partidele nu sunt originate din Duhul Sfânt și ele sunt o lucrare a firii: „Și faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide...” (Galateni 5:19-20). De aceea, pe cei care fac dezbinări, trebuie să îi îndepărtăm din sfera noastră: „După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osîndit.” (Tit 3:10). Despre aceste fragmentări care erau numite erezii, apostolul Pavel spune că pot aduce și ceva ce poate fi bun: „căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.” (1 Corinteni 11:19). Însă pentru a descoperii ce este bun sau rău într-o formă completă, trebuie să avem o bază de cunoaștere a Scripturii și a lui Dumnezeu.
Arius (sau Arie, 250 – 336 d.Hr.), preot creștin din Alexandria, de origini libiene, a fost excomunicat din cauza ereziei susținute, care a împărțit primul Sinod Ecumenic, de la Niccea, din anul 325 d. Hr., în trei grupări. Arie a susținut că Fiul lui Dumnezeu (Logos) nu este de aceeași natură cu Tatăl. El este o creatură superioară tuturor creaturilor, (ca și Logosul lui Plato, dar deosebit de Logosul Sf. Ioan: „La început era Cuvântul (Logos)...și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1:1). Această doctrină a constituit erezia având numele întemeietorului său – arianismul. Ce a adus bun acest conflict este că atunci s-a definit crezul creștin: „Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Şi într-Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a coborât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara și S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, și a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi șade la dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Şi în Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede, Acela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a vorbit prin prooroci. Într-una Sfântă Universală şi Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor, aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!”
„Căci în lume s-au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă, şi să nu-i ziceți: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele. (2 Ioan 1:7-11).