26 ianuarie, cum era linguşit Ceauşescu în era comunistă

26 ianuarie, cum era linguşit Ceauşescu în era comunistă

În anii ‘70, televiziunea publică difuza în fiecare seară de 26 ianuarie câte un film istoric românesc care avea în centru un voievod. Se crea astfel o legătură între personalitatea istorică a lui Nicolae Ceauşescu şi trecutul neamului românesc. Tot în anii ’70, televiziunea naţională a realizat şi primul film documentar în cinstea lui Nicolae Ceauşescu. Purta titlul „Conducătorul revoluţionar, bărbatul de stat, omul“ şi a fost regizat de Eugen Mandric. Cu trecerea anilor, numărul documentarelor dedicate lui Ceauşescu a crescut. Afişele acestora îl înfăţişau pe Nicolae Ceauşescu în compania lui Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazul sau Alexandru Ioan Cuza. Programul televizat al zilei de 26 ianuarie se încheia cu un spectacol literar-muzical şi coregrafic filmat în studiourile TVR în cinstea lui Ceauşescu. Momentele festive continuau la radio şi televiziune şi pe 27 ianuarie.

„Mâncatul de căcat se plătea bine“ Înainte de a fi analist-comentator la televiziunile de ştiri, Tudor Octavian a fost ziarist şi scriitor. Pentru ziarişti şi pentru scriitori, luna ianuarie era o lună bună. Iată de ce: „Se făceau nişte antologii de versuri, nişte volumoaie, pentru Ceauşescu. Eu, pe atunci, aveam nişte volume de povestiri pe care criticul literar Valeriu Râpeanu tot mi le amâna de la publicare. Ei bine, am avut şi eu un moment de slăbiciune şi am spus: Domnu’ Râpeanu – că nu-i plăcea să-i spunem tovarăşe - dacă e nevoie să vă dau un text din acesta jubiliar, dacă ăsta e preţul, eu vi-l dau, să ştiţi. Dau şi eu un text. Şi mi-a spus: «Stai, bă, liniştit. Avem cu toptanu’». De ce asta? Pentru că cei care scriau elogii primeau 3.000 de lei pe text – adică un salariu bun dintr-o dată. Dădeau poeţii câte zece poezii, doar-doar o intra una în antologie. Era o marfă, mă! Mâncatul de căcat era o marfă, care se plătea bine”.

Toată Terra spune la unison „La mulţi ani, erou al păcii!“
De la săptămânalul pentru copii „Cutezătorii“, la revista „Teatru“, toate publicaţiile româneşti elogiau în ianuarie personalitatea „ctitorului de ţară nouă“. La ultima aniversare al lui Nicolae Ceauşescu, ziarul „Scânteia“ aloca ample spaţii în care evoca modul în care a fost sărbătorită ziua de naştere a preşedintelui României pe toate meridianele. La Beijing, la Rabat, la Ulan Bator şi în Brasilia, la Ankara şi chiar la Buxelles, peste tot se celebra cu solemnitate ampla activitate revoluţionară a lui Nicolae Ceauşescu. Părea că toată lumea se prosternează în faţa luptei pentru pace pe care acesta o ducea necontenit. Azi, doar câţiva nostalgici se mai adună la mormântul lui Ceauşescu din cimitirul Ghencea.
Iar cel mai vocal dintre ei, Corneliu Vadim Tudor, continuă să peroreze despre demnitatea şi caracterul marelui om de stat Nicolae Ceauşescu: „ La ora la care eu îl elogiam pe acel om – începutul anilor ’80 –, el era plimbat prin Londra, cu caleaşca aurită, de Regina Angliei. Era curtat şi lăudat de mai mulţi preşedinţi ai Americii, de regele Spaniei, de alte capete încoronate. Rostea discursuri de la înalta tribună a Organizaţiei Naţiunilor Unite. El a lăsat în urma lui edificii importante, cum ar fi Casa Poporului. Nu mai puţin important este metroul bucureştean, datorită căruia cetăţenii se pot deplasa cu uşurinţă în toate zonele“.