Valens Aqueduct - Bozdoğan Kemeri 2013-2022, Istanbul 🇹🇷

Eng
Valens Aqueduct was a roman aqueduct system built in the late 4th century AD, to supply Constantinople. Construction of the aqueduct began during the reign of the Roman emperor Constantius II and was completed in 373 by the Emperor Valens. The aqueduct remained in use for many centuries. It was extended and maintained by the Byzantines and the Ottomans.
The construction of a water supply system for the city of Byzantium began under the Emperor Hadrian. Constantine the Great re-founded the city and greatly expanded it which meant that demand for fresh water greatly increased.
The Valens aqueduct, which originally got its water from the slopes of the hills between Kağıthane and the Sea of Marmara, was merely one of the terminal points of this new wide system of aqueducts and canals—which eventually reached over 250 kilometres in total length, the longest such system of antiquity—that stretched throughout the hill-country of Thrace and provided the capital with water. Once in the city, the water was stored in three open reservoirs and over a hundred underground cisterns, such as the Basilica Cistern, with a combined capacity of over one million cubic metres.
The water comes from two lines from the north-east and one coming from the north-west, which join together outside the walls, near the Adrianople Gate (Edirne Kapı). Near the east end of the aqueduct there is a distribution plant, and another lies near Hagia Sophia. The water feeds the zone of the imperial palace. The daily discharge in the 1950s amounted to 6,120 cubic metres. During Byzantine times, two roads important for the topography of medieval Constantinople crossed under the eastern section of the aqueduct.

Ro
Apeductul Valens a fost un sistem de apeduct roman construit la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., pentru a alimenta Constantinopolul. Construcția apeductului a început în timpul domniei împăratului roman Constanțiu al II-lea și a fost finalizată în 373 de către împăratul Valens. Apeductul a rămas în uz timp de multe secole. A fost extinsă și întreținută de bizantini și otomani.
Construcția unui sistem de alimentare cu apă pentru orașul Bizanț a început sub împăratul Hadrian. Constantin cel Mare a refondat orașul și l-a extins foarte mult, ceea ce a însemnat că cererea de apă dulce a crescut foarte mult.
Apeductul Valens, care inițial își lua apa de pe versanții dealurilor dintre Kağıthane și Marea Marmara, a fost doar unul dintre punctele terminale ale acestui nou sistem larg de apeducte și canale, care în cele din urmă a atins peste 250 de kilometri în lungime totală, cel mai lung astfel de sistem din antichitate — care s-a întins în toată țara de deal a Traciei și a furnizat capitalei cu apă. Odată ajunsă în oraș, apa era stocată în trei rezervoare deschise și peste o sută de cisterne subterane, precum Bazilica Cisternă, cu o capacitate combinată de peste un milion de metri cubi.
Apa provine din două linii dinspre nord-est și una care vine dinspre nord-vest, care se unesc în afara zidurilor, lângă Poarta Adrianopolului (Edirne Kapı). Aproape de capătul de est al apeductului există o fabrică de distribuție, iar o alta se află lângă Hagia Sofia. Apa alimentează zona palatului imperial. Debitul zilnic în anii 1950 se ridica la 6.120 de metri cubi. În timpul bizantinului, două drumuri importante pentru topografia Constantinopolului medieval se încrucișau pe sub porțiunea de est a apeductului.