Cine mai crede în refacerea lumii ruse

Între 2000 și 2010, și chiar după, mulți moldoveni au fost nevoiți să plece peste hotare în căutarea unui trai mai bun, un semn clar al lipsei grijii reale a guvernanților de atunci pentru popor. Tocmai de aceea, nu putem arunca toată vina pe președinta Maia Sandu.
Este timpul să scăpăm de mentalitatea paguboasă și să construim o Moldovă modernă.

În 1971 am venit mireasă la Budești. De atunci, aici, în satul soțului meu, mi-am prins rădăcinile și mi-am trăit viața. Privind înapoi, diferența dintre cum se trăia atunci și cum trăim astăzi este uriașă.
Pe atunci, cei 15 kilometri până la Chișinău îi parcurgeam uneori pe jos. Astăzi, avem transport din oră în oră, uneori chiar de două ori pe oră. Ulițele noroioase au dispărut, iar noi mergem acum pe drumuri asfaltate, în pantofi fără grijă. Bezna serilor de altădată a fost înlocuită cu iluminat stradal pe întregul sat, un lucru normal astăzi, dar de neimaginat atunci.
Căminul cultural era într-o stare deplorabilă: intram pe ușă și ieșeam pe fereastră, atât de dărâmat era. Astăzi, în același loc, există un centru modern pentru copii și tineri. La fel, satul nostru are acum un Centru de Sănătate modern și fiecare gospodărie are apă la Robinet, odinioară un vis imposibil. Iar acum sperăm cu toții că, în curând, vom avea și canalizare, pentru a duce satul încă un pas înainte.
Toate aceste schimbări înseamnă confort, sănătate și un viitor mai bun pentru întreaga comunitate. Și în mare parte, acest lucru se datorează primarei Nina Costiuc, care știe cum să atragă investiții pentru localitate.
Mă minunez când aud pe unii oameni spunând că astăzi se trăiește rău. Poate că nu este totul perfect, dar haideți să vă spun cum era când am fost nevoită să plec în pribegie, deși eram profesoară. Șapte luni nu ni s-a plătit salariul, iar soțul meu a fost disponibilizat. Vremuri grele, pline de încercări. Îmi amintesc protestele și grevele cadrelor didactice din inima Chișinăului, ieșeam cu speranță, dar rămâneam doar cu revendicările neîmplinite.
Singura soluție a fost străinătatea. Am plecat mai întâi în Cehia, unde am muncit doi ani. În 2000 am mers în Italia, unde lucra sora mea, și astfel au urmat 24 de ani de muncă, sacrificii și dor. Acești ani m-au ajutat să-mi susțin familia și să merg înainte.
Eu cred cu tărie că țara noastră nu a avut un președinte mai dedicat, mai corect și mai curajos decât Maia Sandu. Ea își iubește țara și luptă pentru binele oamenilor și asta trebuie recunoscut.
Astăzi, mulți cetățeni sunt manipulați și riscă să fie rătăciți de informații contradictorii. Divizarea societății este evidentă: majoritatea vor integrarea în Uniunea Europeană, iar alții încă privesc spre Rusia. Aceasta ne arată cât de mult avem nevoie de unitate.
Rusia a demonstrat prin agresiunea din Ucraina adevărata față a Kremlinului. Refacerea lumii ruse nu este posibilă. În schimb, mulți dintre noi ne-am convins că în Europa există pace, bunăstare și stabilitate.
Vrem in UE. Însă integrarea europeană cere responsabilitate și efort constant. Trebuie să muncim pentru a ajunge la standardele de viață din Vest și pentru a construi o Moldovă modernă, sigură și prosperă pentru toți cetățenii.

Maria Costiuc, locuitoare a satului Budești, municipiul Chișinău

#diaspora #europa #democratie #europe #libertate #moldova #moldovamea #pace #romania #rusia