28 septembrie 2025 O zi de lumină în satul Dudu

În dimineața limpede de 28 septembrie 2025, satul Dudu părea că respiră o altfel de liniște .
Biserica, zidită cu trudă în anul 1841, purta în zidurile ei ecoul celor 76 de ostenitori ale căror nume, săpate pe lespedea din Sfântul Altar, vegheau peste timp. Sub bolta de cărămidă și în turlă, parcă se simțea prezența egumenului Paisie, a paharnicului Mihail Pencovici, a jupânului Gherea și a tuturor celor care dăruiseră satului un lăcaș de rugăciune.
In 2025, oamenii satului veneau iarăși să-și aducă prinosul de mulțumire. De-a lungul timpului, biserica trecuse prin încercări: prăbușiri amenințate, cutremure, igrasie, trecerea nemiloasă a anilor. Dar de fiecare dată fusese ridicată din nou, cu aceeași dragoste cu care doamna Sofia Bragadiru, „al doilea ctitor”, o salvase la 1899.
Pe 28 septembrie 2025, biserica „Sfântul Gheorghe” devenea din nou martorul unei adunări ce unea generații. Fiecare pas în pridvor, fiecare lumânare aprinsă, fiecare rugăciune rostită purta cu sine aceeași credință care, de aproape două secole, ține lăcașul în picioare: credința că acolo unde oamenii se adună în lumină, timpul capătă sens, iar satul rămâne viu.