12 decembrie 2020, Un exemplu„magic”

Un exemplu „magic”
„Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:10-11).
Magii, potrivit scrierilor lui Herodot sunt preoți ai zeului Zurvan din religia imperiului Persan, zeul primordial preteogonic, în mitologia iraniană, simbolizând timpul inert și infinit, din care s-au născut cele două principii contrare ale dualismului: binele și răul. Potrivit scrierilor din cartea lui Daniel, titulatura de magi o aveau persoanele care interpretau visele și mesajele despre care se credea că erau provenite de la diferite zeități (conform Daniel 1:20, 2:27). Luca dă și el o interpretare a termenului mag: „În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.” (Faptele Apostolilor 8:9). Concluzionând, magii erau cititorii în stele care, care cunoșteau astrologia, vrăjitoria, neevrei, care potrivit cercetărilor lor au descoperit apariția unei stele a cărei interpretare a fost nașterea unui mare rege iudeu, în zona Ierusalimului.
Animați de această descoperire, magii a plecat spre Ierusalim, călăuziți de steaua prevestitoare. Interpretările legate de stea sunt multiple, cele mai multe interpretări sunt legate de suprapunerea lui Jupiter cu Saturn în anul 7 î.d.Hr., sau apariția unei comete vizibile special din zona Chinei în anul 4 î.d.Hr.. Aceste interpretări pot fi greșite, pentru că noi privim apariția stelei la nașterea lui Isus ca un semn prin care este anunțată întregii lumi întruparea Lui. Impactul avut asupra magilor prefațează capacitatea Mântuitorului de a atrage lumea la El. „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:1-2). Steaua apărută nu era una obișnuită, ci se deplasa pe o traiectorie cu totul specială, având o formă călăuzitoare: „Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.” (Matei 2:9).
Fiindcă Dumnezeu anunța întruparea lui Isus întregii lumi, El a găsit cu cale să folosească un miracol observabil, prin aprinderea unei stele cu o traiectorie neobișnuită. În fiecare domeniu al activităților omului există forme care ne spun despre divinitate. „Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.” (Iov 33:14-18). Însă ce este ciudat, este că omul nu caută pe Dumnezeu potrivit cu ceea ce observă, ca magii, ci urmează exemplul lui Irod care nu poate accepta că există ceva superior lui, având pretenția că totul trebuie să i se subordoneze.
După întâlnirea cu Isus, magii au fost călăuziți de Dumnezeu în altă formă. „În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.” (Matei 2:12). Dumnezeu a organizat ca în final cei care Îl găsesc pe Isus să aibă un alt tip de călăuzire: prin Cuvântul Sfânt, descoperiri divine prin Duhul Sfânt și aportul slujitorilor bisericii. Din păcate, atunci când astfel de descoperiri și călăuziri lipsesc, oamenii se îndreaptă spre magie. Biblia ne învață: „Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori.” (Leviticul 19:26), „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Leviticul 19:31). Această formă de manifestare spiritistă pune în evidență existența lumii spirituale, implicit a lui Dumnezeu. Responsabilitatea noastră este să căutăm călăuzirea divină: „Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Corinteni 12:2-7).
„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmi 143:10).