Fata Muntilor - Carmen Ciocolata (cantec de munte)

Fata Munților - cântec de munte
Fata Munților e unul din cele mai frumoase și mai romantice cântece de munte pe care le-am auzit cântate la chitară prin cabane în turele de munte prin care am fost.
Versuri/acorduri:
C
În Piatra Craiului plecat-am iara
Pe-un cal frumos la spate c-o chitara
F C
Si hoinaream hai-hui prin Piatra Craiului
G C
S-o întâlnesc pe fata muntilor.

Si iata la o cotitura apare
O fata blonda pe un cal calare
I-am spus sa stea pe loc sa o sarut cu foc
Dar ea n-a vrut si-n goana a fugit.

Priveam naluca-n zare cum dispare
O fata blonda pe un cal calare
Pe cal încalecam, la cal bice-i dadeam
Sa o ajung pe fata muntilor.

Într-o poiana lânga un mic izvor
Statea întinsa fata muntilor
Si-o luai pe calul meu si nu mai stiu nici eu
De-atâta foc si dor c-o sarutai.

În Piatra Craiului venit-am iara
Cu un rucsac în spate si-o chitara
Si hoinaream hai-hui prin Piatra Craiului
Sa-i întâlnesc pe cei ce m-au nascut.

Trecut-au zile lungi si ani de-atunci
Si-n Piatra Craiului au aparut
O fata si-un baiat pe-un cal înaripat
Si-un cântec vechi de la strabuni lasat.