Adrielle x AI - Hora care mănâncă timp | Romanian folk rock

Intră…
Nu număra pașii.
Cercul nu iartă.

La margini de codru, cu lună-n spinare,
Se-ncinge pământul sub semn de chemare.
Focul desenează un cerc fără uși,
Intrarea e jurământ, ieșirea e cuțit.

Ne prindem de palme cu vinele grele,
Tălpile bat ca blestemele vechi.
Aici timpul nu curge, se frânge,
Și clipa devine cuie în perechi.

Nu te opri.
Nu privi.
Pasul te ține viu.

E hora care mănâncă timp,
Îți rupe anii, ți-i bea din palmă.
Cine iese din cerc plângând
Își poartă moartea ca pe-o icoană.

Joacă! Joacă! Până nu mai știi,
Unde-i sânge, unde-i nume.
Cercul strânge, focul cere,
Cine fuge, fuge-n lume.

Am intrat cu chipul legat de trecut,
Cu doruri cusute pe piept, cu lut.
Hora mi-a scos cuvintele din gură,
Mi-a pus stele pe frunte, mi-a ars măsură.

Cine-a strigat s-a pierdut în vânt,
Cine-a tăcut a rămas pământ.
Sub poala fetelor joacă ceasuri,
Se rup secundele ca niște oase.

Nu există drum înapoi.
Doar cerc.
Doar pas.

E hora care mănâncă timp,
Îți sapă numele în jar.
Cine iese din cerc trăind
Se-ntoarce gol, străin, barbar.

Joacă! Joacă! Nu te frânge,
Până focul te cunoaște.
Cercul ține, cercul judecă,
Cine pleacă nu renaște.

Un pas în afară
E-o viață în minus.
Un pas în afară
Și ești al nimănui.

Dacă rupi cercul, rupi norocul,
Dacă fugi, te-ajunge locul.
Umbra ta va juca mereu
Hora care te-a mâncat pe eu.

E hora care mănâncă timp,
Ne face tineri până la os.
Cine-a rămas e legământ,
Cine-a ieșit e doar ecou stors.

Joacă! Joacă! Până la capăt,
Până zorii crapă-n două.
Cercul cade, focul tace,
Dar tu nu mai ești ce-ai fost odată.

Cercul s-a închis.
Timpul a rămas afară.